Fărădelegea lui Călin

Statul… exuberant
Breton, bre semiton!
Articol… hunic

O însemna ceva de m-am oprit și-am făcut cale întoarsă. Și-un ocol….
Fiecărui titlu explicațiunea. Să-i dăm înainte, repede, că se termină lumea. Aveam la îndemână Codul Civil, îl avem și dacă puterea nu l-o schimba, n-o avea în intenție să-i mazilească bunătate de 278 de articole familiale, puteam aștepta o înțeleaptă scriere, o corectă raportare la subiecți, o directă adresare. N-am fost, am atâtea responsabilități ca întreținător de…. Și nu vă gândiți c-aș da bunătate de femeie, traiul cu ea pentr-un…. Am avut treabă ce nu m-a lăsat o clipă, chiar dacă țara era în focuri, era musai s-o gat. Poate nu executam un pas înapoi, însă m-a abătut din drum Fănel. El făcând un exercițiu de memorare cu prietenii, eu un apel la memorie. Cum citesc uneori doar indicația oferită, încadrarea Art. 7 m-a trimis în urmă la Constituție, nu puteam găsi nimic din sămânța de revoluționar ce se aprinde-n cerneala virtuală deseori, nicicum pe subiectul referendum. Adică n-am ridicat problema inadecvării când acolo există o hibă majoră? Cum să nu treci pe foaia electorală scopul, cum să votez o…, un nimic, cum să dau un vot în blanc? Cum ,,Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin „DA” sau „NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?” Număr de lege, conținut? Dar fusese o confuzie, nu Constituția era în cauză, ci legea electorală…. Dar vă spui după. Acum să urmărim ce vrea această remaniere: ,,Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Greșeli peste erori. Să înlocuim întâi ,,se întemeiază” cu explicația din Dex, ,,se înființează” și să vedem ce ne iese: ,,Familia se înființează pe căsătoria….” Care pe? Prin, fi-i-ar mama ei de limbă ălui de i-a dictat Monitorului Oficial! Bărbat cu femeie se uniră, s-au egalizat, dar care părinți dacă tot darăm mură-n gură tontului ce nu pricepe că din doi de același fel nu iese n’ic? Care copii, de unde, de la orfelinat? Nu reiese că cei dinainte sunt titularii celor de la final. Mie-mi pare că e vorba, dacă-mi asum fraza, de mama mea și de tatăl meu. Corectă să fie atunci formularea asta de zile mari? Da’ de asta ce ziceți?: ,,Familia se întemeiază prin căsătoria liber consimțită între un bărbat şi o femeie, se bazează pe egalitatea lor şi pe dreptul și îndatorirea acestora de părinți de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor lor născuți de femeie sau adoptați prin sistemul național de adopții.” Ă?
Titlul doi. Seria asta jurnalistică a debutat cu Ton și semiton. După ce am constatat că prietenul meu vorbea despre altă lege, ca să mă asigur de justețea amintirilor, am trecut la căutare. Spre stupoarea mea, despre Art. 7 din Constituție nu scrisesem nimic. La fel despre anterioarele 5 și 6 și de la el până la paișpce inclusiv. Și m-am luat la rost cu proverbialul ,,bre” în frunte. Am bâiguit atunci ceva despre tricolor și bietul imn ajuns la deșteptare, nu din somn, ci din prostie și lene, gata, ca altul din urmă, să devină cântec de însuflețire pe la alții. De-ar fi fost doar pictură și muzică. Acum, după o perioadă relativ lungă de la prima descindere în măruntaiele legii legilor am găsit propria-mi scăpare în fața amicilor, enunțul caracteristic normativelor generaliste: ,,și se reglementează prin lege organică”. Oricâte fraze ar conține Constituția pe un domeniu, nu va acoperi niciodată necesarul exhaustivizării. Firește, rămâne hiboasă, cu răsturnări de întâietăți și varientări ale aceluiași subiect, însă nu poate supraviețui, chiar dacă a fost aleasă prima înaintea tuturor, fără suratele mai mici.
După ce legislație s-ar dobândi, păstra sau pierde biata identitate cetățenească? Două rânduri acoperă nimic, doar aportul unor dezvoltări textuale consecvente, amănunțite face să se priceapă clar inclusiv ce este, să reiterăm, Familia. Că în loc de ,,poveștile” Al. 1, Art. 5, merita locul de onoare enunțul Al. 2, dar nu așa, cu negația moț, ci după structura pozitivă a compunerii de propoziție: ,,Cetățenia română se dobândește prin nașterea individului pe teritoriul României și nu poate fi retrasă.”
Se împacă deseori greu scriptele cu situațiile de facto. Se mai satură așezatul pe pământurile altora să tot facă pe plac gazdei, să-i mulțumească de ospitalitate cu ,,da”-urile de bună vecinătate, se trezește după niște ani, câteva generații, că a pus și el un umăr de ajutor comunității, bunăstării și dezvoltării însei țării, iar atunci…. Se simte mic și neajutorat. Nu toți sunt unguri să li se năzare că le trebuie mai mult decât li se cuvine, mai mult decât se oferă în Art. 6, Al. 1, faptul că ,,Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.” Dar la ei este chiar de-nțeles, au venit cu gloata și-au rămas împreună, un monolit etnic stabilit teritorial prin cucerire sau, cum pretind maghiarii, pe o așezare pașnică într-un loc gol, ar putea pretinde că-s o țară de sine stătătoare, au construit la propriu acolo unde câmpia și dealurile se întindeau la nesfârșit virgine. Suntem totuși în modernitate, pretențiile celor o mie de ani se pot estompa, altfel Al. 2 ajunge să fie ignorat, presupusa egalitate ,,… în raport cu ceilalți cetățeni români” să-și depășească limitele și să inverseze rolurile.
Da-n țărișoara noastră mai sunt și alții, mai puțini, veniți cu țârâita, cum și noi plecăm pe alte meleaguri și mai mult decât să ne vedem de-ale noastre nu se cuvine: Art. 7 – ,,Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.”
Tratezi diplomatic, nu intri cu forța peste granițe pentru o singură particulă statală, ca americanul și israelianul, accepți că-n ,,război” ai și pierderi. Chestii de politică. Nu doar internă, nu mai poate fi vorba doar de o ,,… garanție a democrației constituționale” în acest articol 8, este necesară și aici o rectificare, normele europene cărora li s-a dat acceptul devin deja carte de căpătâi conduitei, dar și-n debutul Al. 1, ,,Pluralismul în societatea românească…” are nevoie de specificația ,,politic”. Identic pentru Al. 2, partidele politice ,,… contribuie la definirea și exprimarea politică a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.” și cel puțin ,,normele europene”, fiindcă electiv am ajuns și acolo. Vetusta noastră Constituție…, la nici 30 de ani atinsă de desuetitudine.
Art. 9 îndreaptă atenția către grupurile din sfera intereselor economice, muncitori, patroni și alte formațiuni cu aceleași interese profesionale se constituie și se ghidează după statute personale, dar nu mai departe de rigorile legii, apără drepturile și interesele membrilor.
La Art. 10 se stabilesc relațiile internaționale principial, România are, întreține și dezvoltă legături cu toate statele, pașnice, de vecinătate, toate întemeiate pe dreptul internațional.
Care vor prima dacă interesele și obligațiile României o cer, cu traseul obișnuit al ratificării tratatelor internaționale în Parlament și cererea către cetățeni de revizuire a Constituției când acestea sunt contrare. (Art. 11, Al. 1-3)
Dintre ultimele neamintite articole, 12, 13 și 14, intangibil rămâne 13: ,,În România, limba oficială este limba română.” Restul sunt atacabile în timp, drapelul, ziua națională, imnul, stema și sigiliul statului, inclusiv capitala.
Al treilea titlu trimite la iama dată-n Constituție, la năvala pe ultima sută de metri a câtorva interese meschine, anticipate…. Pornim de la Art. 6 din legea referendumului care a avut o primă schimbare în acest an pe 10 iulie, introducerea a trei noi alineate, dintre care, Al. 4 spune, după răspunsul Curții Constituționale, constatator ,,… că inițiativa legislativă de revizuire nu depășește limitele revizuirii…” și ,,… Cetățenii României sunt chemați să își exprime voința prin vot în cadrul referendumului național cu privire la revizuirea Constituției, în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituția României, republicată, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituționale…” Deci, CCR-ul trebuia ca până pe 6 septembrie să dea acceptul, imediat să fie publicat, apoi la fel de repede guvernul să dea drumul la text prin mass-media deodată cu data precisă a referendumului. Ceea ce nu s-a întâmplat. S-a emis OUG 86/ 18 septembrie 2018 care schimbă prin adăugarea Art. II la rându-i toate cutumele: perioada legală de informare și numărul de zile, ba și faptul că secțiile de votare pot fi schimbate cu cel târziu cinci zile înainte de vot. Însă grosolănia cea mai mare este la Art. 7 din sucita revizuire a legii eferendumului din Cireșarul lui 2018, aplicarea lui Da și Nu frazei ,,Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?” Fiindcă în 2013, sub tutela a doi prezidenți de camere, a zgonaciului Valeriu și adormitului Crin, se cerea cetățenilor ,,… să se pronunţe prin ,,DA” sau ,,NU” asupra problemei supuse referendumului, decizând cu majoritatea voturilor valabil exprimate.” De la una la alta e diferență de la cer la pământ. Întâia induce chestionarea asupra unei problematici la obiect, a doua doar o presupune.
Ceea ce am făcut toți când în 2003 ni s-a cerut să ne dăm acordul pentru modificarea Constituției, am presupus că forma propusă va fi așa cum ni s-a prezentat. M-am autosesizat după ce m-a agasat repetiția lui ,,republicată” din legile citate anterior. Aflai că există trei stele așezate la capul ei ca în contractele cu rețelele de telefonie sau în specificațiile medicamentelor ce-s explicitate astfel: că a fost oficializată la 21 noiembrie 1991, că a fost revizuită în 2003 la 29 octombrie și că a mai avut un set de reactualizări ,,… ale denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare.” Culmea face ca exact Art. 152, în baza căruia a fost modificată și completată, să fie transformat în 156.
Și temeiul?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share