Cotețul cu metafore – De Bobotează


De Bobotează

Ieșind eu ieri din bloc, cu chiu cu vai,
Pe ușa de la scară, privirea-mi aruncai…
Văzui un mic afiș care ne-nștiința,
Că vom fi vizitați de Presfinția Sa!

Afișul de pe ușă ne și spunea precis,
Cam pe la ce ore vizita s-a decis,
Să stăm acasă cu conștiința trează,
Ca să primim cu toții Sfânta Bobotează.

Văzând acest afiș, m-am scărpinat în cap,
Gândindu-mă intens cum aș putea să scap
De-această vizită ce îmi produce frică
De preot, de agheazmă și de crucea mică…

M-am tot gândit adânc la multe variante,
De evitare cu succes a vizitei… jenante
Însă oricâte planuri de eschivă îmi făceam,
Toate păreau nepotrivite și nu le nimeream…

,,Ce fac? Ce zic, când vine… personajul
Cu busuiocul, crucea și cu tot… tapajul?
O fi obligatoriu și musai să mă-nchin
Ca să mă ierte de păcate… factorul divin?”

Și câte cruci să-mi fac și cum, să fie bine,
Încât să nu mă fac în fața popii de rușine?
Și dacă tocmai am mâncat cârnați la masă
O fi păcat să pup icoana cea frumoasă?

Și dacă am făcut și… altceva înainte,
Trebuie să-i spun și asta la părinte?
Să-i spun că n-am ținut tot postul?
Să știe el de astea, nu văd rostul!…

Nu-i zic nimica, fiindcă are multă treabă
Iar pe la mine trece doar așa… în grabă,
De ce să-l mai încarc și eu cu ale mele,
Să-i spun că am păcate…câte-n stele?

Că nici pe la biserică în viață n-am prea dat,
Decât când m-am născut și când m-am însurat!
Când m-am născut am fost cam obligat,
Iar când m-am însurat am fost… forțat!

Ei, am mai intrat așa… s-admir pereții
Cred că de vreo două ori de-a lungul vieții,
Și recunosc că uneori m-am și-nchinat,
Deși, cu care mână, mereu m-am întrebat….

Dar, poate nu-i momentul să îmi fac probleme
Și să-mi ocup gândirea cu astfel de dileme,
Îmi spun tot timpul că nu sunt cel mai păcătos,
Și cred că pân-acuma am trăit frumos…

Poate n-am fost atent la diferite ,,semne”
Și nici nu m-am gândit ce pot ele să însemne!
Dar, cine știe ce-o mai fi în viața mea?
Căci n-am de gând să plec curând din ea!…

Ia uite, nene, că mult m-am mai lungit!
Și-aproape că la voi m-am spovedit!
Acuma trebuie să par un om integru,
Că vine omul ăla… îmbrăcat în negru!…

M-am hotărât, îl las să intre-n casă,
Să-și facă treaba și să plece-acasă!
Că-i om și el și-și face meseria lui
Nu-mi dă el socoteală, mie, păcătosului!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share