Cenaclul Alexandru Sihleanu – 6 Octombrie 2018


VIAȚA ADEVĂRATĂ, UNEORI, SIMTE NEVOIA DE MUZICĂ ȘI POEZIE

​Sâmbătă, 06 octombrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat cu „Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană, interpretare, voce și chitară, invitatul special Manea Agheană și… aplauze. Prezența dlui Manea Agheană a fost binefăcătoare pentru atmosferă. Dumnezeu este mare! Sperăm să-l revedem.
A continuat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment, tânărul nostru Matincă Costea, pe un monolog de Matincă Costea „Povestea unui pui”, „Toată lumea să zâmbească”, miniaturi umoristice integrate în monolog de Matincă Costea și… pentru interpretare, și memorie… aplauze.

A urmat Loreta Toader, cu prezentarea volumului său de debut, POVESTEA UNUI GÂND, Ed. ECREATOR, Baia Mare, 2018: „Povestea unui gând s-a născut din tot ceea ce am trăit din copilărie și până acum. Este un volum de poezie în care mi-am așternut sufletul pentru dvs. O să vă citesc nu o poezie, ci o scrisoare. Am început un volum de scrisori către un prieten imaginar. Scrisoare pentru tine, p. 23:
Știi prietene, n-am înțeles niciodată de ce oamenii uită iubirea… așa cum n-am să înțeleg de ce se doresc în fiecare noapte și se resping în fiecare zi. Sunt oameni ce se caută în amintiri, dar se urăsc în iubiri, și sunt oameni care nici glasul nu vor să și-l mai asculte așa cum nici gândul nu vor să-l mai audă – … de parcă gândul ar vorbi… Mă petrec în timp printre ei, printre oameni, însă sufletul meu aleargă în toamna caldă și se înfășoară în mantia ei. Culorile dulci, roșii-arămii, ca o piersică coaptă și parfumată, îmi aduc liniștea și pasiunea sentimentelor iubirii și a ființei de „a fi”, de care am atâta nevoie… Îmi las sufletul purtat prin șoapta frunzelor ce ating pământul și-mi aștern inima pe curcubeul apărut în albastrul cerului, picurând în boabele perlate a ploii ce sărută iarba încă verde – speranță de renaștere a trăirilor în asfințitul ce se întrevede la orizont. Mă uit către oameni și încerc să le pictez în inimă culorile iubirii și fericirii. Nu știu dacă și cât de mult voi reuși, însă voi descrie puțin din sufletul meu și din căldura ce se află în el… cei ce vor deschide ochii – vor vedea; iar cei ce-și vor deschide sufletul vor înțelege. Nu-i așa prietene, că viața poate fi frumoasă? Nu-i așa că poți percepe căldura și iubirea ce sunt transmise cu fiecare rază de soare, sau cu fiecare strop de ploaie și adiere devânt? Hai, spune-mi… poți încerca să-ți vezi și să-ți simți viața, așa cum trăiești fiecare anotimp?… Sigur că poți, trebuie doar să vrei, să simți… și să fii. Eu, un simplu gând uitat printre galaxii…
P.S – Scrisoarea, trebuia să ajungă la tine cu mult înaintea mea.
La cererea dlui Grigore Leaua voi recita poezia HAI: Hai să vorbim în limba noastră,/ E-atât de dulce și-atât de frumoasă,/ E blândă, ca și luna între stele și/ Strălucitoare ca razele de soare,/ Ce-și oglindesc eternitatea-n mare.// Linia-i melodică, inima alină,/ Prin ploaia ce șterge orice vină,/ Ne-mbată sufletul cu parfumul ei,/ Suav și ne aduce-aminte,/ Cine suntem și de unde am plecat.// Călătorim prin alte zări străine,/ Ne e mai greu, sau ne e mai bine,/ Ne este dor și visăm la iubire…/ Hai, totuși, să vorbim în limba noastră,/ E limba-n care m-am născut și-mi pasă!” Volumul de debut este conceput pe trei cicluri: Din lumina cuvântului, Din lumina șoaptei și Doar gânduri. Primele două cicluri reprezintă poezia autoarei, scrisă pe alte meleaguri, dar, ca un gest de patriotism lansarea o face în orașul natal, o poezie în stil clasic, romantică, cu o sensibilitate a cărui spirit de observație fac ca viața să se reflecte în oglinda sufletului, cuvintele, cu dărnicie, explică și se explică realizând portretul autoarei cu stări și trăiri, dorințe. Al treilea ciclu încearcă să dea răspuns la câteva întrebări existențiale care o marchează și care sunt, și ele, de cele mai multe ori tot întrebări. Este un debut onorant.
A continuat lectorul de serviciu, Viorel Dodan, cu proză, care a mărturisit: „Fragmentul de față face parte dintr-un proiect, roman, care vorbește despre frământările celor care pleacă peste hotare. Întâmplările, împletite cu ficțiune, au avut loc, personajele sunt reale. Am gândit romanul ca un tot unitar, cinematografic”. Viorel Dodan dovedește un real talent în a zugrăvi viața rurală, cu tot ce înseamnă viață, obiceiuri, limbaj. Fidelitatea și oralitatea stilului, descrierile magnifice, îl anunță pe autor ca un demn continuator al marilor scritori care au scris pe această temă. Așteptăm, plini de curiozitate, cartea care vorbește despre viața la țară. Spor la muncă! Exemplificăm pentru conformitate.
„SCENA PAȘTELUI

Săptămâna Mare aducea cu ea un aer de schimbare ce cuprindea oameni, câmpuri și animale, o forfotă plăcută simțurilor care parcă scotea din amorțeala obișnuită pe toți și toate. Plouase zdravăn până în ajunul acestei perioade și toate păreau că au renăscut. Acum, soarele nu mai ardea cu aceeași putere, făcând ca totul să fie mai vesel… În perioada asta, mai mult ca oricând, sătenii erau într-o continuă agitație. Se pregăteau pentru marea sărbătoare, primenindu-se atât pe ei cât și cele din jurul lor. Prin curți se curățau salcâmii, se strângeau gunoaiele, se reparau garduri și se văruiau casele și pomii. Din loc în loc, coloane de fum se ridicau peste case, semn că unii gospodari dădeau foc gunoaielor strânse. Bărbații încărcau căruțele cu gunoiul din grajduri și saivane și îl duceau la marginea satului, în locul știut de toți ca ,,La gunoaie”, sau la marginea tarlalelor pe care le aveau pe lângă sat. Femeile scuturau prin case, spălau rufele, ștergeau geamurile și văruiau, după care scoteau macatele și carpetele și le așterneau pe paturi sau le agățau pe pereții proaspăt văruiți. O atenție mărită se acorda ,,caselor de la drum” adică acele camere în care nu intrau aproape niciodată, cu excepția acestor zile și a celor de Crăciun, odată cu popa care venea cu Crăciunul, Boboteaza sau acum, cu Paștele. Toate casele aveau astfel de camere, folosite doar la nunți pentru primirea invitaților sau la priveghiurile morților. Acestea erau în răspunderea femeilor care nu pregetau să le îngrijească pentru că, spuneau ele ,,nu vreau să râză lumea de mine când o intra la mine în casă”. Toată forfota se domolea către seară, când pe ulițe începeau să iasă una câte una familii întregi sau doar câte un reprezentant al casei, către Denii. Bunici ținându-și de mână nepoții, bătrâne ținându-se de braț sau mergând în baston, băieți și fete în grupuri gălăgioase, se îndreptau toți spre biserică.
După ce terminară treburile, Rozica și Sofica se alăturară și ele celorlalți. Cu o zi înainte, Rozica fusese la spovedanie, așa cum se obișnuiește ca să ,,intre curată în biserică”, așa cum știa de la maică-sa. Simțea acastă nevoie de a se ușura de greutatea durerii pe care o simțea tot timpul. Popa Gheorghe știa necazul ei și al familiei și îi vorbi cu dragoste și înțelegere duhovnicească, iar după ce Rozica izbucni în plâns, o mângâie pe creștet cu blândețe, așteptând cu răbdare ca ea să se liniștească. Îi spuse să se roage la icoana sfintei Maria și să bată mătănii dimineața la trezire și seara înainte de culcare, de trei ori. Lucru pe care Rozica îl respecta cu sfințenie, fiind privită cu și mai multă compătimire de Sofica. În timpul ăsta, bărbații rămăseseră prin curte să mai îndrepte ce mai era de îndreptat și să curețe ce mai era de curățat, intrând, din când în când în camera lui Adrian, să vadă dacă nu cumva s-a trezit.

Ritualul ăsta se repeta an de an în sat, fiind mult așteptat de toți. Prin aceasta, fiecare credea că-și mai spală păcatele de peste an, că-și mai liniștesc furiile și nemulțumirile personale, dușmăniile și invidiile, părând că, măcar în această perioadă sunt mai împăcați cu ei înșiși și cu lumea din jurul lor. O altă obișnuință e ca de Paști să se înnoiască fiecare cu haine cumpărate de la, oraș, mai ales copiii, care ieșeau astfel mândri pe uliță. Așa se face că noaptea de Paști îi aducea la biserică și pe cei care veneau doar o dată-n an și pe cei obișnuiți ai acesteia. În plus, azi veneau și mai mulți tineri, copii, fete și băieți. Fiind mai mulți decât la Deniile de până acum, aceștia din urmă ocupau locurile din față, în stânga și dreapta altarului, grupați în jurul unuia care avea Prohodul, pregătiți ca, la momentul potrivit să cânte la unison. Până atunci, se urmăreau unii pe alții, mai cu coada ochiului, mai fățiș. Mai ales se aruncă ocheade nevinovate între fete și băieți. Prilej de roșeală în obraji și privire rușinată din partea fetelor și zâmbete șăgalnice ale băieților. Odată pe an, tinerii au voie în fața altarului. În restul timpului și la celelalte sărbători, locul lor e luat de bărbați, pe partea dreaptă și de femei pe partea stângă. De ambele părți există strane ,,rezervate” celor mai bătrâni dar și scăunele cu pernuțe aduse de acasă, de care nu se atinge nimeni altcineva decât proprietarul. De cealaltă parte, prezența atâtor oameni în biserică e un nou prilej de aflare de informații, boli și necazuri despre unul sau altul.
„Orice autor care vine în Cenaclul „Alexandru Sihleanu” și vrea să lanseze o carte, este bine venit, onorant pentru noi. Povestea unui gând este o carte cu trăiri lirice născute în diaspora, care este un debut meritoriu. Este necesar ca d-ei să se concentreze mai bine și să mediteze mai bine la valoarea cuvântului. Cuvintele au mare valoare și trebuie luate ca atare. Se vede o risipă a lor. Trebuie să-și însușească lecția lui Eminescu. Prezența dlui Viorel Dodan este foarte importantă în Cenaclu. Textele polemice sunt extraordinare. Este un experiment. Proza în stil tradițional este excepțională pentru că stăpânește oralitatea stilului. În Vânătoarea regală a lui D. R. Popescu se va întâlni cu stilul tradițional. Astăzi se intersectează cu stilul modern. Textul este salvat pentru că dl Dodan este talentat. Are capacitate creatoare. ” (Grigore Leaua)
Invitatul special Manea Agheană și chitara a creat o atmosferă muzicală deosebită. Să dea Dumnezeu să-l mai avem printre noi!
„Mă simt foarte fericită că am asistat la lansarea cărții de debut a dnei Loreta Toader, Povestea unui gând. Este un adevărat talent de poet. Are un spirit de observație sensibil, folosește expresii care ne încântă sufletul. Autoarea este un om minunat care ne încântă cu frumoasele povești ale gândurilor, redate cu naturalețe. Este o reală plăcere să asist la o asemenea lansare de adevărată carte. Voi citi Eu nu sunt poet, p. 80. Felicitări! Despre dl Dodan, îmi place mult cum scrie, folosește un limbaj foarte accesibil, pe înțelesul tuturor, real spirit de observație, redă amănunte din viața personajelor, redă obiceiuri din zona respectivă, obiceiuri contemporane cu noi. Mi-a plăcut dialogul personajelor în biserică, în noaptea de Înviere. Succes!” (Ana Sterescu)
„Dlui Agheană cu permisiunea d-lui: Privim și ascultăm plini de speranță/ Cum ne încânți, maestre menestrel,/ Văzând că viața este o romanță,/ Neobservând destinul uneori rebel// A spus magistrul cifrelor cândva:/ Că drumul vieții nu-i doar cu lumini,/ că-i presărat din loc în loc, cumva,/ cu trandafiri, dar trandafirii toți au spini!// Ce-i viața noastră; este o scânteie,/ Ce-a încolțit sub soarele ceresc,/ Și-a eșuat în spațiul pământesc,/ S-a stins tot navigând spre astrele lactee. Pe dl Dodan l-am ascultat cu încântare și interes deosebit, și mi-am amintit, cu emoție de un mare pamfletist, Corneliu Vadim Tudor. Dl Dodan continuă pe marii noștri ironiști. Nu este o ironie aidoma lui Arghezi, Baroane!, este o ironie cultivată, care seamănă cu un proiectil. Iată, ce poate face din cuvinte! Este un real talent. Referitor la Loreta Toader, autoarea reușește să ne transpună într-un univers care să ne scoată din viața cotidiană anostă. O delectare și o bucurie mi-a făcut dl Agheană, pe care îl iubesc. (Dlui Matincă Costea) – Te ascult cum ne reciți/ Și cum ne duci în ispită,/ Cu umor fără egal/ Să rostim: Fenomenal! (Dnei Loreta Toader) – Te-am ascultat și-n carte căutând/ O poezie care ne-o citeai/ Și am parcurs avid, rând după rând/ Descoperind Povestea unui gând. (Dlui Viorel Dodan) – Zi de zi și an de an,/ Dacă te-a filat Dodan,/ Ai grijă cum te descurci/ Printre caudine furci.” (Mihail Constantinescu)
„Astăzi am avut onoarea și plăcerea să o cunosc în realitate pe dna Loreta Toader. A fost o surpriză plăcută. Îi cunosc poeziile și cu permisiunea d-ei o să citesc poezia Să plouă, p.73. Despre dl Viorel Dodan, este un băiat de nota 10, nu numai ca poet și prozator, dar și ca om, cu un suflet mare. Dlui Matincă îi mulțumesc că există.” (Manea Agheană)
„În primul rând aduc felicitări dnei Loreta Toader pentru simplitatea și frumusețea poeziei. Aș vrea să spun, că dna, numai dacă o privești, fără să o asculți, este o carte vie. Despre dl Viorel Dodan pot spune, că este o dragoste mai veche, în sensul cum l-am cunoscut. L-am cunoscut prin propria lui carte, Gânduri și clipe. Îmi place cum se implică în cultivarea cuvântului. Din ceea ce a citit astăzi, diferența de subiectele alese, femeile sunt cu partea de casă: copii, inimă; iar bărbații când se adună, discută de prietenie, iar paharul mai plin. Mi-a plăcut mult dialogul din ceea ce a citit. Lauda noastră că suntem colegi și contemporani. Pe dl Agheană l-am pupat cum l-am văzut, cu bucuria unei mame, că este din nou printre noi. Aceeași dragoste și respect pentru regina inimii lui.” (Valeria Popa)
„Dl Viorel Dodan, lectorul de astăzi, întrunește trei mari calități: de poet, epigramist și prozator. Ceea ce ne-a demonstrat azi, cu prisosință, o lectură care a suscitat mult interes și apreciată ca atare. Felicitări călduroase! Revenind printre noi, iubitul nostru trubadur, Manea Agheană, a constituit o mare bucurie și plăcere, și-l aștept cu aceeași deosebită dragoste.” (Matincă Costea)
„În ședința de astăzi am regăsit o atmosferă minunată, împletită între muzică, umor și umorul pamfletar al dlui Dodan. La momentul lansării cărții Povestea unui gând, versurile dnei îmi erau cunoscute de pe internet, îmbrăcate în sensibilitatea poetei. Dl Dodan m-a ținut captiv, m-a făcut chiar să trăiesc proza. În același timp limbajul este plăcut și potrivit pentru creația d-lui. (Dlor Manea Agheană și Matincă Costea) – Atmosfera e divină!/ Muzică, voce sublimă/ Și umor ironic fin,/ Bucurie pe deplin! (Dlui Viorel Dodan) – Proza sa interesantă,/ Creație captivantă!/ Însă, Domnu’ vă ferească,/ De penița dodănească!” (Nicolae Constantinescu)
„Ca să nu ne lungim prea mult, dlui Matincă Costea îi urez sănătate și să ne bucure sufletele de câte ori ne-om întâlni. Referitor la lansarea cărții Povestea unui gând: Eu atâta vreau să spun:/ Gândul domnei este bun,/ Un suflet plin de iubire,/ Ce ne lasă moștenire. Dlui Dodan, tot ce a scris d-lui în viitoarea carte, eu le-am trăit. Viața de la țară este curată, înțeleaptă și tradițiile sper să nu se piardă. L-am ascultat pe Dodan/ Povestind de la un bar,/ Care de la an la an,/ Cucerește cu-al lui har. (Dlui Manea Agheană) Astăzi tot ce ne-a cântat,/ La inimă mi-a intrat./ Îl iubesc și nu mi-e greu,/ Fiindcă e din satul meu.” (Safta Leaută)
„Dl Matincă Costea și dl Manea Agheană, împreună, formează sufletul Cenaclului „Alexandru Sihleanu” Să ne trăiască și le doresc multă sănătate. Lectorul de serviciu, dl Dodan, este un scriitor sensibil. Prin simplitatea scrierilor sale se va înscrie în cartea de onoare a orașului. Personajele viitoarei cărți evocă viața simplă de la țară, obiceiurile, predomină arhaismele, casele de la drum, vocabularul este strict țărănesc, fac din scrierile d-lui unicitate. Îi doresc succes și așteptăm cartea. Sunt încântată că am avut ocazia să o cunosc pe poeta Loreta Toader, care și-a lansat cartea de debut în țara de baștină și în orașul în care s-a născut, dovedind patriotismul și iubirea de meleagurile natale. Îi doresc succes și să ne mai încânte cu altă lucrare.” (Mioara Zaharia)
„L-am auzit pe Manea Agheană cântând, mi-a plăcut. Despre Loreta Toader, poeziile mi-au plăcut și participarea emoțională a autoarei. Despre Viorel Dodan, nu știam că scrie mai multe stiluri literare. Am auzit doar un fragment dintr-un viitor roman a cărui temă este satul actual. Tema romanului este actuală. Arghezi a atras atenția lui Rebreanu că nu așa vorbesc țăranii. Viorel Dodan redă fidel graiul țărănesc, lucru care mi se pare necesar într-o lucrare de artă și mai ales într-un scenariu de film.” (Iulian Dumitrașcu)
„Permiteți-mi să încheiem cu o poezie care nu face parte din carte. (Eu sunt)Eu sunt un vis lăsat în urmă/ O viață… trăită într-o clipă/ Sau o iubire ce mă îndrumă/ În taina nopților risipă// Sunt om în lumea cea de oameni/ Ce-aștern aceste rânduri lin/ În lumea fermecată-n care/ Un gând duios trimit senin// Eu sunt o axă a profunzimii/ În mii de puncte carteziene/ Într-o lume ce-și cântă uvertura/ Prin punctele zamolxiene!” (Loreta Toader)
Următoarea ședință a Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va avea loc pe 20 octombrie, ora 11:00. Lector de serviciu va fi Vasile Ghinea. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share