Propoziții pretențioase – Afurc


De nestat nici la cealaltă, la agape cu miri și mirese muzica e-un perpetum mobile deranjant, cu precădere-n sectorul de unde se emite.
Nesfârșita lălăială braziliană pe post de caffe concert îmi epuizase toate resursele și-mi anihilase orice gând creativ, ahtul cerebral tindea să dea pe dinafară ca Vezuviul într-un secol vulcanic, niciun punct pe agona declinației… magnetismului… nu aparținea literaturii. Firește, am renunțat. Albul paginii îmi însângera inutil retina.
Apă, sucuri și alcool la discreție, din plictiseală și zel ospătăresc am cerut aceeași tonifiantă Cola, de trezit și ținut pe picioare o noapte secționată în părți inegale de prestații artistice și pauze. De același fel.
Plecarea noastră timpurie, inopinată către ginerică și fată de măritiș îmi dezvoltase un apetit matinal feroce, oprirea în benzinărie a dat gurii salivă cât să determine voința a ochi două sandwichuri ,,nepiperate”, în lipsa unui stand cu dulciurile industriale obișnuite, o pungă doldora cu covrigi și un energizant din categoria ciocolatelor. Consumate tacticos, cu o viteză de o îmbucătură pe suta de metri. Păream satisfăcut stomacal, la orele 12 organismul era în deplinătatea facultăților. Am ajuns nu mai târziu de o jumătate de ceas după. Un aparent calm domnea peste ferma transformată-n plai mirific, mișunau copilele și flăcăii diafani…. Picoli. Un motan se plimba agale prin restaurant, netentat să se înfrupte din tăvile cu aperitive, depozitate la mai puțin de 50 de centrimetri de pardoseală, undeva într-un colț. De rai scriitoricesc, speram, când colo….
Fir de cuvânt, fir de imaginație, lipsă totală. Și lentorile ritmice nu conteneau, o alternanță la guvernarea solistică incompatibilă cu nevoile mele cetățenești de după amiază devenise insuportabilă, când prim-ministru burtosul saxofon, când șef de cabinet silfidul flaut…, poate mâța agreă colajul interminabil de optimi, după coada ridicată și gudurarea pe lângă poalele atârnate ale fețelor de masă părea că Desafinado și Girl from Ipanema sunt șlagărele ei preferate…, colegii mă suspectau de ciudățenie sporită că stau cu tableta în mână și degetele nu schițează niciun gest. La ce te mai agiți, îmi zic, a secat izvorul, ducă-se!
Ajungi a aiura, aiste și aiști inși dimprejur dau impresia că înadins își caută cale pe lângă modesta poziție de mesean proptit într-o intersectare de pereți, agudă pe dinafară, agavă pe dinăuntru, ca românul bleg la față, ca aheul turbat, sub masca potolită, gata să ia gâtul lui Paris, ori găsesc nimerit să te asalteze cu întrebări banale ca să-ți piardă timpul inutil.
Cât să fie ceasul? Cinci. Până la șaptele cântării dintâi…. Hăt! Și mă luase-un gând intestinal…. Și m-aș fi întins în podul căbănuței promise, și-aș fi tras un pui de somn pe salteaua de șezlong…. N-om mânca și noi ceva mai-nainte de soroc? Ți-ai găsit să se-ndure proprietăreasa de niscai firimituri de ‘stâmpărat, de obicei muzicanții se pun de ajună cu orele dacă-i după mintea unora ce-i văd ceva mai evoluați ca…. Da’ nici noi n-am avut destul curaj s-o interpelăm culinar. Și cred în continuare că ne-ar fi întâmpinat c-un refuz și fără rugăminți, gașca noastră numeroasă, o zece întreagă, întâmpinase primordial un vot de blam categoric, înscrisurile totalizau doar 7/10 din necesar, un prea gol sac pentru pomul lăudat, o gustare de-nceput săracă-n proteina principală, carnea noastră cea de toate zilele, cu două gâgâlice de ouă-nvelite-n albuș cu tente vineții, apoi un înotător grețos, o prea piperată sarma, iar friptura…. Tocmai ea înțepată, cu gust puternic de aișor, de-am fost nevoit să duc paharul la fel de iute la gură.
Să vă spun că la 4:30, dopo… festivitate, la Afumați, rumegam ultimii Covrigi de Buzău?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share