Propoziții pretențioase – Aerob


Nici chiar așa, să-ți tremure șosetele și mâinile să se mumifice în puterea zilei…. Înghețasem la propriu. Puteam fi alăturat colosului ce străjuia în amonte parcul și mă privea stâncos cu ochi pietrificați de acire.
Din puținul monetar-continental, adus din țara lui Decebal, fără Traian, cel pe care-l adula un amic al meu, nu dau identități în vileag, cum ar veni de-acasă, furasem ocaziunea momentului de trecere prin fața unui alt market ca să-mi sațiez ideea de foame și sete, și aici produsele aveau cifre afixe cenților aparținătoare primului șir de numere destăinuit în cadrul cursului de desțelenit enigme matematice la gimnaziu. Aflai, din durul schimb de priviri cu rafturile, că zero înainte de virgulă este doar ceea ce exprimă, prin urmare, orice obiect comestibil mai mare decât, să zicem, o pereche de Eugenia, capătă în rare situații permisia lui 1 și 2. Plecasem cu ele către zona de ,,desfătare” în natură. Ceva cu ,,K”, pare-mi-se. Doar cine caută găsește. Oricât de mult și de departe. Întâia poartă interzisă. Aventura aceleiași căi abandonată. Soluția coerentă – înainte, în direcția veche de mers, dreaptă, dinspre Parlament. Umbră. Dar cui folos? Întunecimea din atmosferă era suficientă. Mergeam, însă picioarele s-ar fi returnat în fiece secundă. Ca să pricepeți cam ce distanță am avut de parcurs, se poate străbate de două ori Cișmigiul de la capătul ce dă-n Primărie, până-n cel ce iese înspre Sala Palatului. Un împătimit se putea afuma de două ori c-un buchet de arome tabacice cât timp ne-a luat nouă să găsim intrarea. La finele ,,promenadei” te poți trata de ulcer aftos, de insuficiență respiratorie acută și-un supliment de cârcei. Poate și de uitătură încruntată, asta declanșează uneori magicul deochi, din partea câtorva belgieni cocoțați pe bicicletă, șoferi de autobuz sau simpli alergători. Le sunt pistele dedicate, la orice oră. Curat, cu deschideri imense, simplu, frumos…. Frumoase sportivele de ocazie așternute la o sută de metri în calea ochilor, pe iarbă, după un tăpșan ornat cu flori, executând aplecări din poziția șezut…. Înfulecam calm ce era prin sacoșă, priveam și iar…. Ca la cinema, un 3D când color, când monocrom, ,,grație” monolitului întâmpinat la accederea pe alee. O vagă senzație de zăpușeală m-a determinat să-mi desfac fermoarul gecii de piele, chit că deja dădea semne de deschidere dintr-o uzură fizică, să mă aerez după mixul banană-sandwich câteva secunde, înghițitura de suc, servită în acest relax fizico-vestimentar, amintindu-mi că primăvara la valoni, la a doua lună de existență, este asimilabilă cel mult unui mărțișor. Cu dantură. Regretam pe bancă prima zi, mai săltată-n grad, mai c-o rază de soare. ,,- Hai să plecăm…, zic, m-a luat bâțul.” În disperarea mea căutam pe fundul retinei o imagine…. Parcă, parcă o trombă cenușie în aval. ,,- Acolo…” ne-am petrecut cele două ore ,,goale”. Ultimele. Știți cum este, cumperi, mai dai de la tine, celălalt reține gestul și-l ia drept acont pentru un nou coș cu alimente, cinstea-ți transformându-se într-un etern joc al datoriilor. Am intrat în bar. Lasă, mă…, Dau eu…. Cola, dacă are. Înăuntru nu era nici frig, nici cald, impresie întreținută de geamurile ce formau un rând de pereți spre clădirea parlamentului, aerau tubulaturile suficient cât să te simți confortabil, dar în mine se instalase o toamnă ploioasă ce mă mai scutura din când la înghițiturile de suc.
De la Bruxelles, corespondentul dumneavoastră de presă….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share