Fărădelegea lui Călin – Ia, dă mâna!


Propun încă două versiuni la titlu, una rural-campestră, cealaltă….
’89. Final de an, de rai pentru somnul până dincolo de bună dimineața, de schimbări sperate, în părți mici și chinuite aplicate. Undeva dincolo de articolul cu număr identic mi-am găsit nașterea folosită ca punct de reper pentru unul dintre zecile de recursuri ale procurorului general la noul comandament al ordinii și disciplinei statale. Ce era atunci e bun și-acum. Cu siguranță, pentru ei, nouă ne stă bine și cu alte ,,straie”, mai de mileniul de-i cam spunem 3…. E limpede, alineatele 1 și 2 propun întărirea revenirii la pedeapsa originală, depusă la sertar, oricare ar fi motivele indulgenței și soluțiilor de încarcerare, specifice aici amânării….
Secțiunea se încheie cu Art. 90, unde sunt derulate succint câteva dintre efectele punerii sub supraveghere: nici vorbă de decăderi, interdicții sau incapacități. Să nu gândească totuși că este absolvit de măsurile de siguranță și obligațiile civile.
După amânare ce urmează? Suspendarea executării pedepsei. Sub supraveghere. Ar părea o consecință a situației precedente, amânare, supraveghere, deci suspendare. Însă. Câteva termene sunt diferite și concură la setul de condiții acceptate, încadrate atât în Al. 1 al Art. 91, cât și în următoarele: ,,a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani.” Lit. b) aduce și ea noutăți, indulgența instanței acționează chiar dacă infractorul fusese condamnat, dar nu mai mult de un an. Se repetă atuurile, acordul pentru munca în folosul comunității, conduita înainte și în timpul săvârșirii faptei. Ele devin suficiente în mințile judecătorilor, argumentul forte fiind, bineînțeles, că infractorul ,,… nu va mai comite alte….” Al. 2 conține încă o diferențiere, amenda ce însoțește pedeapsa rămâne valabilă. Totuși, cea mai concludentă dovadă că se poate înșela oricine asupra apropierii lexicale se găsește în Al. 3: ,,Nu se dispune suspendarea… când pedeapsa…”, inițial amânată, ulterior revocată. În primul rând adaosul de la Al. 2, amenda, dacă este doar ea, și când se sustrage de la întreg pachetul judiciar. Al. 4 obligă instanța să pună pe hârtie motivele hotărârii de suspendare.
Uite că la Balta Albă aflai că până și ospătarii, ospătărițele, doar una dintre ele, Nelly, mai citesc din năvârliile mele despre lege și neordine. Departe de mine mândria egocentrată, doar un surâs intern că atenția se poate îndrepta uneori acolo unde există loc de cea mai dreaptă cântărire. Și dacă ei se întreabă de multe ori de rostul zgândăririi celor legale, mă cuprinde aceeași stare dubitativă la varii conținuturi. În urmă se luau de jaloane 1 și 3 ani, condamnări de categoria pană, Art. 92 cere între 2 și 4 de ,,urmărire” în Al. 1. Sunt sigur că există scheme exacte pentru fiecare pedeapsă și pedepsit, totuși, nu se exagerează când se fixează la finalul alineatului amendamentul ,,… fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.”? Este oare normal să fi fost condamnat la 6 luni de penitență, să se ,,ierte” condiționat traiul în închisoare și totodată să se monitorizeze comportamentul minim 2 ani? Dar, problema care mă nedumerește este de factură lingvistică și nu matematică, titulatura incipientă după care o întreagă secțiune conduce la înțelesuri echivoce: ,,Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere….” Deficiența se putea remedia cu o translație între termeni și-ar fi priceput chiar omul năclăit de nămol ce savura muzica Daco-geților motocicliști: … suspendarea pedepsei, cu termen executabil sub supraveghere, în afara penitenciarului.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share