Fărădelegea lui Călin – De-aia n-are! Și-ar avea de unde…


Recapitulare. Ca la școală: – Infractori, așa este că trebuie să vă prezentați ,,… la serviciul de probațiune la datele fixate…”? Da, domn plutonier!
Se putea cita Art. 85 la Art. 93, iar pentru diferențe…. Singurele depistate se găsesc la Al. 3. S-a stabilit o perioadă cuprinsă între 2 și 4 luni pentru munca-n folosul comunității. Și în sfârșit se pomenește de ,,Numărul zilnic de ore…”, stabilite ,,… prin legea de executare a pedepselor.”
Art. 94 nu-i mai breaz, copiază pe 86. 95 pe 87, dar cu un text îmbunătățit, diminuarea sau sporirea condițiilor de executare, impunerea unor noi obligații sunt ,,… pentru a asigura condamnatului șanse mai mari de îndreptare.” Râde iarăși primavara! (!) 96 ca 88. Cu o deosebire, cele trei luni, anticipative finalului de supraveghere, de realizare integrală a obiectivelor stabilite de instanță dispar. 97 și 98 cu respectivele….
Apăi se vede clar că nu țin morțiș să trag de vorbele altora, dacă-i de tăiat le rad de nu se…. Aș întreba ceva, în eterul legislativ: Cu cât se plătește cuvântul?
Renunțare, amânare, suspendare, liberare. Iată noua ordine… infracțională. Cu toate disconforturile unei cutume ostășești desființate, respect înțelesul, transformat în visul oricărui încarcerat: libertate. Una la fel de condiționată ca-n situațiile deja prezentate. Un prim set de cerințe creează premisele scurtării detenției, pardon, ,,detențiunii pe viață”: minim 20 de ani efectuați; comportament ireproșabil (,,bună conduită”); îndeplinirea obligațiilor civile stabilite de instanță; există convingerea că tratamentul a dat roade și persoana poate fi reintegrată în societate. 20+20, 30+20, 40+20…. Plus…. Credea cumva careva că s-a terminat? Hotărârea de liberare condiționată are nevoie de certitudini, de siguranță, altfel pentru ce-ar trebui încă 10 ani de supraveghere? Mai semnalez că se bate cap în cap cu certitudinea că tipul încarcerat, propus pentru ieșire, s-a îndreptat? Responsabil Art. 99.
La 50 sau la 60 de ani e umilire totală să-l pui pe drumuri până la probațiune și-napoi. Mai bine încă o decadă în pârnaie, decât cu frecuș săptămânal și alte restricții. Treimile astea încep să mă agaseze matematic, calculul oricărei proporții ce are numărătorul de neîmpărțit cu precizie dă cu perioadă, o infinitate de cifre trei sau șase. De aceea, ce propune Art. 100 este parte în aceste calcule inexacte. Referire la pedepsele mai blânde ca detenția pe viață. Se poate ,,cere afară” dacă ,,… a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei…”, pentru cel ce are o pedeapsă mai mică de 10 ani, ,,… sau cel puțin trei pătrimi…” – ca la muzică, să-ți vină să valsezi de bucurie – pentru condamnatul la mai mult de 10 ani. Atenție, dar să nu depășească zero șaptezeci și cinci-ul 20 de ani. A doua literă, a acestui Al. 1, b), oferă liberarea condiționată pentru executanții pedepselor în regim deschis sau semideschis. Al. 2 oferă alt calcul, dar în cazul condamnatului pe care l-a apucat aniversarea de 60 de ani la mititica, jumătate din detenția sub două cincinale și 2/3 de peste 10 ani. Eram cu totul debusolat, îmi era inaccesibil termenul fracțiune, însă m-am deșteptat, e fracție toată ziua. Cu ea defilează Al. 3, dispus să schimbe numărul de zile, să le împuțineze, la fel ca în Al. 2, dacă pe timpul detenției condamnatul a muncit. Aceeași micșorare și la Al. 4, ce vizează beneficiarul Al. 2, 1/3 din <10 și 1/2 din >10. Al. 6 este singurul ce pune lucrurile în ordine. Între liberarea condiționată și finele pedepsei avem o perioadă de supraveghere.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share