Cotețul cu metafore – Cenaclul


Cenaclul

La Centrul nostru Cultural,
Pe lângă multe alte cele,
Se întâmplă chiar săptămânal,
Un lucru drag inimii mele…

Se-adună în Cenaclu, unii,
Punându-și verbul în valoare,
Departe de tumultul lumii,
Feriți de razele de soare…

În frunte cu Ghinea Vasile,
Care din forul lui ierarhic
(Să îi dea Domnul multe zile!)
El ne veghează… patriarhic!

Din clopoțel sunând voios,
Anunță ce-are să urmeze,
Și-apoi se-așterne tacticos,
În cronică să consemneze.

Primul, întotdeauna, e maestrul,
Costea Matincă, plin de viață,
Ce mânuiește-abil cupletul
Și atmosfera o dezgheață…

Pe dânsu-l admirăm cu toții
Pentru memoria-i vivace,
Ce ține minte toți nepoții,
De la Ștefan cel Mare-ncoace!…

Urmează-apoi, la sacrificiu,
Acel ce vine să citească,
Și este lector de serviciu,
Urechile să ne ciulească…

Pe rând, ne dăm cu toți părerea,
Despre cele ce am auzit,
Atâta cât avem și noi căderea
Și după cât și ce-am simțit…

E domnul Hangu, pus pe glume,
Care răspunde-n epigrame,
Și care și-a făcut un nume
Văzând umorul chiar și-n drame…

Doamna Pioară și doamna Stănescu,
Sunt cele două profesoare,
Care-l iubesc pe Eminescu
Și îi recită versul cu ardoare….

Domnul Constantinescu seniorul
Cu ale sale analize pertinente,
Abia mai ține pasul, fiindcă juniorul,
Îi fură din ideile… potente…

Urmează doamna Popa, doamna Miloș,
De o sensibilitate-aparte,
Apoi domnul Câmpeanu, vine țanțoș,
Un președinte-al cititorilor de carte…

Sunt doamna Iuga, doamna Cambeșteanu,
Cu atitudini relaxate, emotive,
Susținătoare ale lui Sihleanu,
Rămâne să aflăm din ce motive…

E domnul Marafet, poet de soi,
Membru de seamă, printre fondatori,
Care, atunci când vine pe la noi,
Aduce pe pământ pe cei cu capu-n nori…

Mai e Sorin Călin, cel exigent,
Cu zăngănelele și tot restul,
Sau, domnul Zanfirescu, evident,
Ce ne surprinde când citește textul…

Domnul Agheană, cu chitara lui,
Ne cântă-n stilul propriu, personal,
Astfel încât cântarea dumnealui,
E altceva decât convențional…

Mai vine rar și Laurențiu Sălăgean,
Sau, cu haiku-ul, Frățilă Genovel,
Mai sunt și alții care vin odată-n an,
Ca de exemplu, eu, Dodan Viorel!

Or mai fi mulți pe care nu i-am spus,
Și care-au fost sau mai sunt membri,
Mai sunt și alții care-au ajuns sus,
Și care sunt acum, deja celebri…

Ăsta-i Cenaclul nostru, dragii mei,
Aici se-ntâmplă lucruri minunate,
Nu suntem feți frumoși, nici zmei,
Dar gândurile noastre sunt curate.

Căci cum acestea ar putea să fie?
Când ceea ce ne-aduce împreună,
E-acel moment de vis și poezie,
În fiece sfârșit de săptămână…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share