Cotețul cu metafore – Ceasul Primăriei

Ceasul Primăriei

În orașul nostru, bate ceasul iar,
Orașul parcă-mbracă strai aniversar…
Ora exactă o cântă el, melodios,
Și nu, nu iese cucul, deși ar fi frumos!

Ce bine s-au gândit domnii din Primărie,
Ca pentru râmniceni să facă o bucurie!
Se schimbă astfel zgomotul ambiental,
Ce ajunsese ca să fie prea banal…

De-acum încolo, când o bate ceasul,
Sunetul lui se va împrăștia în tot orașul!
Ei, poate nu chiar tot, măcar în Parcul Mare,
Va fi o muzică plăcută la ascultare…

Hai să fim serioși, ceasul n-are pendulă!
Deși imaginație ar fi fost destulă..
Dar ar fi fost și-așa destui care-ar fi zis
Că mai lipsea ceva, dar ce, n-ar ști precis…

Nici electronic nu e, e ceas clasic,
E vechi, cu limbi, în stilul neoclasic
Deși cu două limbi, ele nu sunt străine,
Sunt amândouă românești, iar cifrele, latine…

Uite că am ieșit acum și din acest impas,
Creat de faptul că orașul n-avea ceas!
Să tot iubești de-acum pe veci orașul,
Sau cel puțin, măcar până-ți stă… ,,ceasul”

Ce melodie cântă, chiar n-aș putea să spun,
Dar cred că au ales un cântec bun.
Să-l știe toată lumea și să-l cânte când,
La jumătăți de oră sau la fix, aud bătând…

Se va isca, bine-nțeles și nelipsita isterie,
Cum că nu-i cea mai inspirată melodie,
Că ,,cine dracu’ a ales-o?” și alte cele,
Ce scapă deocamdată, fanteziei mele..

Că nu de asta e acum nevoie mare,
Și că era mai potrivită înc-o asfaltare,
Că unii nu-l aud căci unii râmniceni,
Trăiesc și locuiesc tocmai în… Costieni!

Că, mdaa, frumos ce poți să zici?
Unii vor ceasuri, alții vor servici…
Și pân’ la urmă, ce așa mare realizare?
Mai bine mai făceau trei locuri de parcare!

Și de ce nu l-au făcut un pic mai mare?
Să-l poată vedea și auzi cu mic cu mare…
Și cui îi bate-acuma ceasu-n Primărie?
Las’ că știm noi că e o șmecherie!…

Asta-i cu ceasul nostru de la Primărie,
Ca orice lucru nou, stârnește isterie
Până când toți ne vom obișnui cu el,
Mai trebuie să treacă… timp! Nu mult, nițel…

Însă oricum arată ceasul și-orice indică el,
Timpul nu ține seamă și trece tot la fel…
Lăsând în urmă oameni, fapte, timpuri,
Ce-și numără vremelnicia-n anotimpuri…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share