Cenaclul Alexandru Sihleanu – 6 Septembrie 2018


CU EPIGRAMA ÎMPOTRIVA „DĂUNĂTORILOR”

Joi, 06 septembrie, 2018, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat s-au întâlnit în foaier la un eveniment editorial, lansarea cărții URZICUȚE, Ed. Rafet, autori Mihail Constantinescu și Nicolae Ștefăniță Constantinescu. Moderatorul Mihail Constantinescu: „Bună ziua! Vă mulțumim că ați venit, să fiți alături de noi la uneveniment editorial, lansarea cărții de epigrame URZICUȚE.
Această carte este măsura muncii noastre de ani de zile. Epigrama este specie a poeziei lirice, cu caracter satiric, de proporții reduse care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare la adresa unui personaj, a unui fapt etc. Florin Ciurumelea spunea că epigrama este ca o bombă, dacă nu are acel focos, la sfârșit nu explodează. Suntem adepții epigramei scrise pe loc. În altă ordine de idei, subliniez prezența în sală a dnei prof. Violeta Vîlcu, managerul instituției în care ne aflăm, dl prof Liviu Nicolae, dna Nadina (Pavel Sofia), dna învățătoare Sterescu, dl col Mihai Doina, dl Hangu Dumitru, dl Bogdan Gavrileț. Datorez epigrama dlor Constantin Marafet, scriitor și editor și dlui Vasile Ghinea, aici de față. Vreau să spun că din 1990, de când cei doi m-au încurajat, aceste epigrame sunt rodul unor eforturi. Mulțumesc, cu această ocazie dlui Mihai Ceaușu și dlui Traian Cristea, pentru susținerea acordată. Mulțumesc dlui Constantin Marafet, căruia îi datorez mult. Din motive de sănătate nu este aici, dar pe coperta a IV-a și-a spus cuvântul: ,,Modestia, ca o muncă de zilier, cusută în calendarul vieții, este pentru domnii Mihail și Ștefăniță Constantinescu, tată și fiu, un mod firesc de a respira adânc omenescul, acel omenesc pierdut de confrați în infatuare. Tot domniile lor, în pauzele dintre cele o mie de respirații, la unison, fac palat imperial din epigrame. Deseori m-am amuzat de spontaneitatea și surprinderea perfectă a unui eveniment la care toți eram martori legali, dar la care, noi ceilalți, prinși de febra evenimentului, scăpam tocmai esențialul. Atunci interveneau dumnealor și ne arătau, din înălțimea epigramei, adevărul. A fost o vreme în care orașul nostru era cunoscut și recunoscut ca „orașul epigramiștilor”. Acum sunt convins că se poate atinge din nou, prin epigramele scrise de cei doi, aceeași recunoaștere a statutului de oraș al epigramiștilor. Lumea epigramei este fascinantă. Umorul și ironia fină fac mereu casă bună cu realitatea unor momente din viața noastră. Sper să zâmbiți. Nu e nimic personal. Cei doi chiar scriu epigrame de bun gust.” O rog, pe colega mea, dna Sofia Pavel, să spună câteva cuvinte.”
Sofia Pavel: „Dl profesor a fost un coleg din anii când făceam naveta. A trecut prin mai multe suferințe și cunoscându-l mi-am dat seama ce om de valoare este. Acea dăruire a dascălului, profesorul de altădată. Acest om mereu a avut zâmbetul pe buze, care demonstra că nu voia să cedeze în fața autorităților. A fost un luptător. Am fost foarte încântată citind epigramele fiului și am remarcat modestia excesivă. Trăim în era comunicării prin tehnologie, nu mai vedem omul, să simțim duhul duhul scrisului. Îl felicit pentru puterea pe care o are de a scoate o carte. Titlul este bine ales. Să ne întâlnim la o nouă lansare.”
Mihail Constantinescu: „Dl prof. Liviu Nicolae.”
Liviu Nicolae: „Coautorii acestui volum, structurat în două părți, intitulat sugestiv URZICUȚE, cuprinde un sumum de 123-62 de epigrame, adică 185 de epigrame. Am constatat, de fiecare dată, talentul nativ de care dispun cei doi: scriu ușor și pe loc, așa cum respiră cineva. Dacă epigrama ca specie literară aparține genului literar epic cult în versuri, prin specificul ei are caracter satiric și moralizator, (se apropie de pamflet), înțepând cu ironie sau eufemistic pe confrații scriitori, conform dictonului latin: Ridendo castigat mores, folosind ca procedee de exprimare artistică lexicală. Ironia și eufemismul. Epigrama este, prin definiție, un produs al minții umane, surprinsă într-un moment de genială expansiune ad-hoc (pe loc), fapt creator, care nu este la îndemâna tuturor, este o creație literară scurtă, dar cu profunzime etică. Sunt aspecte reale ca fragmente autentice de viață despre persoane cunoscute: Dumitru Hangu, Matincă Costea, Vasile Ghinea, Costică Drîstaru, Sorin Călin, Viorel Dodan, Traian Cristea… Pe lângă talentul literar artistic, ei realizează într-un catren un adevărat calambur, ca un joc de cuvinte și de imagine: Ex.: Lui Vasile Ghinea (ep. 82/p.37) Citindu-l își spune oricine:/ Tot ce scrie, scrie… ghine. (Ghinea-ghine) Verva și spontaneitatea de moment vădesc un umor fin și inteligent, folosind ca procedeu/mijloc artistic eufemismul. Ex.: Lui M. Rădulescu, pentru folosirea incorectă a termenilor: ,,Numai lupul e de vină,/ Fiindcă nu e filolog./ A ieșit din vizuină/ Și-a întrat într-un bârlog.” (ep.87/p.38). Revenind la vol. monografic ,,O istorie a sportului râmnicean” la pag. 65/ep. 32 (autor Nicolae Constantinescu) face referire la formația SAVOY și la interpretul George Mitrea. Este râmnicean (tatăl său lt. major în MAI la Râmnicu Sărat). Cu George Mitrea am fost juniori (fundași laterali/de margine) la Clubul de Fotbal VOINȚA. În anii 1959-1961, când s-a mutat cu părinții la București ne-am întâlnit la Eforie Nord și la Casa de Cultură din Râmnicu Sărat: 1980 și 1985. Cartea lansată astăzi este plină de vervă și de talent artistic autentic. Merită să o avem, ca să o citim, pentru că avem ce învăța toți din cuprinsul ei, ca mod de a fi, ca oameni în viața noastră (cu bune și mai puțin bune) cotidiană.”
Mihail Constantinescu: „Dl Dumitru Hangu.”
Dumitru Hangu: „Apariția unei cărți este ca și nașterea unui copil. Este o mare bucurie pentru autori. Felicitări pentru tată și fiu, să fie un început.”
MihailConstantinescu: „Dna Ana Sterescu.”
Ana Sterescu: „Îl cunosc pe dl Mihai, este dotat cu un spirit de observație deosebit și ne descrețește frunțile la Cenaclul „Alexandru Sihleanu”. Asistăm la o lansare de carte pe care și-o doreau mai demult. Citez o epigramă de la pagina 67: ,,Dacă voi ieși primar/ Voi fi extraordinar!/ Asta pân’ la rezultate…/ Mai târziu nu se mai poate.” Îi felicit pe amândoi.”
Mihail Constantinescu: „Dl Matincă Costea.”
Matincă Costea: „După lupte seculare, iată, ne oferă o lansare de carte. Dl Mihai Constantinescu este un vechi membru al Cenaclului râmnicean și pentru că s-a împlinit, îi felicit cordial pentru volumul scos.”
Mihail Constantinescu: „Dna Valeria Popa.”
Valeria Popa: „Pentru frumusețea epigramei, care nu face decât să încrețească puțin fruntea sau să nască un zâmbet, îi felicit pe cei doi autori. Octavian Moșescu denumea epigrama poliție literară. Îi apreciez pe amândoi, fiul să-și urmeze tatăl, care are este un îndrumător bun și să scrie în continuare. Felicitări!”
Mihail Constantinescu: „Dl Vasile Ghinea.”
​Vasile Ghinea: „Este o sărbătoarea a cărții, datorită celor doi autori, tată și fiu. S-au spus cuvinte frumoase, pe care cei doi le merită cu prisosință. Sunt unici în Cenaclul „Alexandru Sihleanu” prin talentul lor de a compune epigrame ad-hoc. Merită toate felicitările pentru această carte, dar felicitări merită și editorului Constantin Marafet. Un alt bun epigramist, dl Laurențiu Turcu, care astăzi lipsește din localitate, m-a rugat să-i transmit cuvântul, sub forma unei epigrame: (Constantineștilor) Epigrame zic întruna/ Tată/fiu, cu binișorul…/ Dar concluzia e una:/ Cum e turcul – și pistolul!.”
Nicolae Constantinescu: „Dați-mi voie să citesc o epigramă de Ion Micuț: Epigrama-i o urzică/ Ce-n năravuri se implică./ Mulți mimează că fac artă/ Folosind urzica moartă. Dedic o epigramă colegului meu Mihai Bogdan Gavrileț și creator de proză SF: Cauți omuleții verzi,/ Cum socoți și cum îi vezi,/ Astăzi îmbinând SF,/ Duhul Sfânt și OZN.”
​Mihail Constantinescu: „Cartea se datorează și dlui Adrian Câmpeanu care a insistat, de câte ori ne întâlneam, să scriu, chiar mi-a cumpărat hârtie. Am fost și rămân un luptător pentru drepturile învățământului românesc. Și câteva epigrame: (Autodedicație) După câte îmi dau seama,/ Cochetăm cu epigrama/ Și acum anfitrionul,/ Petrecerii îi dă tonul (Cititorului) Poeziile micuțe/ Și numite urzicuțe,/ O să vă provoace frică./ Atenție, că urzică! (Dlui Liviu Nicolae) Vina nu e capitală/ Și n-am vrut să fiu Păcală./ Conștiința nu mă lasă,/ Nu am vrut să vă trag plasă. (Dlui Dumitru Hangu) Fiindcă scriem împreună,/ Aprecierea ar fi bună./ Cu problema ce-o ridici,/ Ai grijă că te urzici. (Dlui Matincă Costea) E drept și adevărat,/ Cam târziu am publicat./ Însă, eu o vorbă știu,/ Că-i bine și mai târziu. Dl col. Mihai Doina.”
​ Mihai Doina: „Eu mi-am propus să vă chinui un minut. O carte va vorbi peste ani despre autori. Cartea este originală, tandem tată și fiu. Această carte are o consistență deosebită, arătându-ne talentul celor doi. Felicitări, pentru ce ați reușit să faceți aici. Îngerii să vă fie alături, să vă ajute, să scoateți în continuare cărți.”
​Mihail Constantinescu: „Dl Adrian Câmpeanu, preș. cititorilor.”
​ Adrian Câmpeanu: „Vreau să spun câte ceva despre pașii acestei cărți. Dl Mihai nu avea încredere să scoată o carte. S-a tehnoredactat, cu unele greutăți în descifrarea manuscriselor. Le-am aranjat și pariul a fost pierdut de dl Constantinescu. În concluzie, am făcut munca cu mare plăcere, să rezolve și dl profesor să intre în domeniul literelor, să spargă gheața. Doresc să aibă încredere în această meserie de scriitor, să sprijine formarea tânărului Nicolae Ștefăniță care este inspirat și a avut mare noroc cu președintele cititorilor. Cenaclul este un atelier. Felicitări și să colaborăm!”
Totul s-a încheiat la cafeaua literară, cu sesiunea de autografe.
Sâmbătă, 08 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Mihail Constantinescu. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share