Cenaclul Alexandru Sihleanu – 25 August 2018

SĂ CUNOAȘTEM AVERSUL ȘI REVERSUL MEDALIEI PENTRU A ȘTI CE DRUM AVEM ÎN FAȚĂ

Sâmbătă, 25 august, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, din lipsă Manea Agheană și chitara sa, cu un moment de divertisment, asigurat de tânărul nostru Matincă Costea, care împlinește, pe 27 august, 48 de ani, (citit de la dreapta la stânga), pe un cuplet de Matincă Costea „Până când?!, un monolog de Sandu Anastasescu „Ghiță Piuliță” și „Păi, se poate?” de George Mihalache, culegând aplauze pentru memoria de invidiat și talentul interpretativ. La mulți ani, cu sănătate, dle Matincă Costea!

A urmat lectorul de serviciu, Cristi Rusin, student Facultatea de IstorieBucurești, cu un studiu intitulat Fecioara Maria în Islam. Informațiile tematice vin în favoarea lectorului, iar comentariile, consider, sunt de prisos. Cristi Rusin nu este la prima lectură în Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, de altfel a susținut conferințe istorico-religioase la Biblioteca Municipală, dovedind de fiecare dată cunoștințe peste medie. Îl așteptăm la o nouă lectură. Felicitări și succes în carieră!

„Sfânta Fecioară Maria este o personalitate care se bucură de o nemaipomenită preacinstire din partea creștinilor catolici și ortodocși. În ierarhia divină, ea este considerată a doua după Sfânta Treime, deasupra tuturor făpturilor umane și chiar a îngerilor fiind „mai cinstită decât heruvimii și mărită fără de asemănare decât serafimii”, după cum se spune în rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”, rugăciune indispensabilă în cadrul fiecărei slujbe dominicale. Anual au loc numeroase procesiuni și pelerinaje impresionante în cinstea Fecioarei la sanctuare renumite din Europa și nu numai precum cele de la Lourdes, Franța sau Fatima, Portugalia. În întreaga lume, există imagini cu aceasta, unele populare pentru minunile pe care le săvârșesc: de la icoane care plâng până la statui care sângerează. Cel puțin două sărbători din calendarul creștin îi sunt dedicate Sfintei Fecioare, comemorând Adormirea ei pe 15 august și Nașterea sa pe 8 septembrie. Există și alte sărbători asociate cu aceasta precum Buna-Vestire, celebrată pe 25 martie. Milioane de creștini din întreaga lume o pomenesc în rugăciunile lor și speră la mijlocirea ei înaintea lui Dumnezeu, ea fiind mama după trup a Mântuitorului Iisus Hristos. Cunoscând aceste aspecte, se cuvine totuși să ridicăm următoarea întrebare: cum se raportează adepții celei de-a doua religii ca număr de practicanți la nivel mondial, după creștini și ai cele mai rapide religii ca răspândire la ora actuală: religia Islamică. Cum o văd musulmanii pe Fecioara Maria? Ce cred despre ea? Care este rolul ei în Islam? În cele ce urmează vom încerca să răspundem pe scurt la toate aceste întrebări. 

Islamul a apărut în secolul al VII-lea d.Hr în Peninsula Arabică, având la bază revelațiile transmise de către Dumnezeu Profetului Muhammad, revelații ce alcătuiesc textul sacru al acestei religii: Coranul. Conform teologiei musulmane, Muhammad este ultimul dintr-o serie de profeți și mesageri care au fost aleși de Dumnezeu să transmită adevărul său lumii. Printre acești profeți menționați în Coran avem figuri biblice cunoscute precum Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacob, David, Moise, Ilie sau chiar Isus. Evreii și creștinii sunt menționați în Coran și poartă denumirea colectivă de „Ahl Al-Kitab”(Oamenii Cărții\Oamenii Scripturii), deoarece musulmanii cred că aceștia sunt păstrătorii Torei și ai Evangheliei, două scripturi care au fost revelate înainte de Coran. Cu toate acestea, ei mai cred că mesajul profeților de dinainte de Muhammad, precum Iisus sau scripturile de dinainte de Coran au fost faslificate de către oameni, iar adevărul a fost distorsionat. Tora și Evanghelia originală au fost pierdute. Muhammad a venit special pentru a aduce adevărul în întreaga lume și a transmite mesajele lui Dumnezeu. Astfel, în Coran găsim o versiune oarecum diferită a vieții lui Iisus: el nu este Fiul lui Dumnezeu, este doar un om, un simplu muritor, dar este un om sfânt, un profet, care a făcut numeroase minuni, a vindecat leproșii, orbii, a înviat chiar și morții, dar nu a murit răstignit pe cruce și nu a înviat după 3 zile. A fost salvat de Dumnezeu înainte de răstignire pentru a nu avea parte de o astfel de moarte rușinoasă. Nefiind răstignit, a fost înălțat la ceruri și se va întoarce aproape de Ziua Judecății având un rol foarte important pentru musulmani în evenimentele legate de Sfârșitul Lumii. 

Din moment ce Iisus este un mare profet în islam, este normal ca mama sa, Maria, să aibe și ea un statut important. Coranul are 114 capitole, iar capitolul 19 se numește „Surat Maryam”, în traducere „Capitolul Mariei”, fiindu-i dedicat mamei lui Isus. Este singurul capitol din Coran ce poartă numele unei femei, iar Maria este singurul nume de femeie ce apare în Coran. Se fac referiri și la alte femei, precum soțiile lui Noe, ale lui Avraam, ale lui Lot, ale lui Solomon, ale lui Muhammad, dar numele lor nu este menționat. Ele apar pur și simplu sub sintagma „femeia lui Avraam, femeia lui Noe, femeia lui Lot etc” sau „nevasta lui Avraam, neavsta lui Noe etc”. Un alt aspect foarte interesant este faptul că numele Mariei apare menționat explicit în Biblie de 15 ori, în timp ce în Coran apare de 34 de ori, fiindu-i dedicat și un capitol, capitolul 19, după cum am amintit. Un alt capitol din Coran asociat cu Fecioara este capitolul 3, numit „Surat Al-Imran”, în traducere „Capitolul lui Imran” sau „Capitolul Familiei lui Imran”. Imran este numele arabizat al lui Ioachim, tatăl Mariei. Cu alte cuvinte în capitolul al 3-lea, se face referire la originile Mariei și la familia sa. 

Aspectele legate de copilăria Mariei sunt inexistente în Biblie, în schimb apar în tradiția populară a Bisericii și la Sfinții Părinți. Ioachim și Ana, părinții Fecioarei Maria, erau nefericiți pentru că nu aveau copii, Ana fiind stearpă. Ulterior, la o vârstă înaintată și după ani de singurătate, Dumnezeu le-a făcut o minune, iar Ana a rămas însărcinată. În Coran se spune: „Muierea lui Imran a zis: Doamne îți juruiesc [numai] Ție ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ție! Primește-l de la mine! Tu ești Cel Care Aude Totul, Atoateștiutor!”(Coran 3:35). Ana a făcut această declarație, crezând că a rămas însărcinată având un băiat pe care a jurat să-l consacre slujirii lui Dumnezeu alături de preoții Templului din Ierusalim. Surpriza a fost când a văzut că în cele din urmă a născut o fată, dar jurământul a fost deja făcut: „Și când a născut ea a zis: Doamne eu am zămislit o copilă! Dar Dumnezeu știa bine ceea ce născuse ea. Și un băiat nu este întocmai ca o copilă! Eu i-am pus numele Maria și o încredințez pe ea și pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale împotriva lui Satan cel izgonit!”(Coran 3:36). După multe controverse, ea a fost în cele din urmă acceptată de către preoții Templului, un caz nemaipomenit până aunci și a fost lăsată în grija lui Zaharia, soțul verișoarei sale Elisabeta și tatăl lui Ioan Botezătorul: „Domnul ei a acceptat-o cu bună primire și a lăsat-o să crească cu bună creștere și a încredințat-o lui Zaharia (…)” (Coran 3:37). Maria a locuit într-o cameră din partea de răsărit a Templului, unde stătea în smerenie și se ruga lui Dumnezeu. De fiecare dată când Zaharia venea la ea în vizită rămânea uimit când vedea lângă ea fructe și tot felul de roade chiar dacă nu era perioada lor de coacere, aduse de un înger din partea lui Dumnezeu: „Și de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu găsea lângă ea mâncare. Și a întrebat-o el: O, Maria, de unde ai aceasta? Iar ea îi răspundea: Ea este de la Dumnezeu. Dumnezeu îl hrănește pe cel pe care El voiește fără socoteală!” (Coran 3:37). Conform Coranului, acela este momentul în care Zaharia a realizat puterea lui Dumnezeu și s-a rugat în templu pentru nașterea unui fiu deoarece și Elisabeta era stearpă. De remarcat este că în Biblie este menționat doar faptul că îngerul i-a vestit lui Zaharia că rugăciunea sa a fost acceptată și că Elisabeta va naște un fiu care se va numi Ioan, dar rugăciunea lui Zaharia pentru nașterea fiului său nu este menționată, spre deosebire de Coran. 

Tot Coranul ne spune în capitolul 3 că, într-o zi, Maria a auzit vocile unor îngeri: „Îngerii au zis: O, Maria! Dumnezeu te-a ales și te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor! \ O, Maria! Fii cu ascultare față de Stăpânul tău, prosternează-te și pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă!” (Coran 3:42-43). În următoarele versete, îngerii îi fac o promisiune care se va împlini peste ceva timp: „Îngerii au zis: O, Maria! Dumnezeu îți vestește un Cuvânt din partea Lui, numele lui va fi Mesia Isus, fiul Mariei, măreț în această lume ca și în Lumea de Apoi și unul dintre cei mai apropiați [de Dumnezeu] \ El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel și când va fi bărbat între două vârste și va fi dintre cei evlavioși.” (Coran 3:45-46). Ulterior, după o vreme, Dumnezeu a hotărât să se împlinească promisiunea trimițându-l la Maria pe îngerul Gavriil (în arabă Jibril): „Și atunci am trimis la ea Duhul Nostru care i s-a arătat cu înfățișarea unui om adevărat!” (Coran 19:17). Maria a fost foarte tulburată când îngerul cu chip de bărbat a intrat în camera sa după cum ne este menționat: „A zis ea: Caut apărare la Cel Milostiv față de tine! Dacă tu ești cuvios [nu te apropia de mine]!” (Coran 19:18). În continuare ne este relatat răspunsul îngerului și dialogul dintre cei doi: „I-a răspuns el: Eu sunt numai un trimis al Domnului tău ca să-ți vestesc un prunc curat!. \ Însă ea a zis: Cum să am eu un prunc dacă nu m-a atins niciun bărbat și nici târfă nu sunt?” (Coran 19:19-20); „Ea a zis: Doamne cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat?” (Coran 3:47). Atitudinea Mariei a fost categorică: era imposibil ca ea să nască un copil fără să știe din moment ce nu era o femeie ușoară și mai mult, nu a avut niciodată vreo relație sexuală cu vreun bărbat. Răspunsul lui Gavriil i-a adus însă aminte de puterea lui Dumnezeu și de faptul că în trecut i s-a mai vestit acest lucru: „I-a răspuns el: Așa este! Dar Domnul tău a zis: Acesta pentru Mine-i [un lucru] ușor! Și-l vom face Noi un semn pentru oameni și o îndurare din partea Noastră. Acesta-i un lucru [de mult] hotărât!” (Coran 19:21); „I-a răspuns el: Întocmai așa! Dumnezeu creează ceea ce voiește El. Când El hotărăște un lucru, El spune doar Fii și el este de îndată!” (Coran 3:47). Expresia arabă „Kun fa yakun” (Fii și el este) apare de multe ori în Coran și este utilizată pentru a demonstra puterea verbului creator aflat în posesia lui Dumnezeu prin care crează ceea ce El voiește. Este suficient să spună „Fii” și acel lucru „este”, adică există după rostirea verbului „a fi” de către Dumnezeu. Astfel, Iisus a fost conceput în mod miraculos în pântecele Mariei fără vreun contact sexual. După ce a rămas însărcinată, Maria s-a retras undeva în pustietatea deșertului pentru a nu fi văzută de oameni și să nu fie acuzată de relații sexuale ilegitime: „Și ea l-a zămislit și s-a retras cu el într-un loc depărtat.”(Coran 19:22). La un moment dat, slăbită de foame și sete, au cuprins-o durerile facerii sub un palmier, un curmal: „Și au apucat-o durerile lângă trunchiul unui curmal și a zis ea: O, de aș fi murit înainte de aceasta și cu totul de aș fi fost uitată!” (Coran 19:24). Dar, dintr-o dată, îngerul Gavriil i-a venit în ajutor și a întărit-o, arâtându-i un izvor de apă ce a apărut miraculos la picioarele sale și spunându-i să scuture trunchiul de curmal pentru a mânca fructe coapte, bucurându-se de copilul său nou-născut. Iar când se va întoarce cu el la neamul ei să nu le spună o vorbă și să tacă zicându-le doar că ține un „post al tăcerii”: „Dar [un glas] a strigat-o de sub ea, [zicându-i]: Nu fi mâhnită! Domnul tău a făcut mai jos de tine un pârâiaș! \ Și scutură spre tine trunchiul de curmal, căci el va lăsa să cadă lângă tine curmale proaspete coapte! \ Așadar, mănâncă, bea și fi fericită [de copilul tău]! Iar de vei vedea vreun om, spune-i lui: Eu i-am juruit Celui Milostiv un post și de aceea nu voi sta astăzi de vorbă cu nici un om!” (Coran 19:24-26). Când s-a întors acasă, la neamul ei, din semninția lui Levi și urmași ai lui Aaron, Maria a fost acuzată, cum era de așteptat, de săvârșirea unor relații ilegitime. Oamenii au fost foarte mâhniți când au văzut-o cu un copil în brațe știind că nu este căsătorită: „Apoi a venit cu el la neamul ei, purtându-l [în brațe]. Și i-au zis ei: O, Maria, tu ai făcut un lucru îngrozitor! \ O, soră a lui Aaron, tatăl tău nu a fost un om [făcator] de rău, iar mama ta nu a fost o târfă!”(Coran 19:27-28). După porunca îngerului, Maria nu a vorbit cu ei și a arătat spre pruncul Iisus care a grăit așa cum i-au vestit îngerii, lăsându-i pe toți oamenii muți de uimire pentru a realiza că ceea ce s-a întâmplat a fost din voința divinității: „Ea a făcut semn spre el, dar ei au zis: Cum să vorbim cu acela care este un prunc de leagăn? \ Dar el a zis: Eu sunt robul lui Dumnezeu! El mi-a dăruit Scriptura și m-a făcut profet! \ Și El m-a binecuvântat oriunde aș fi și mi-a poruncit Rugăciunea și Dania cât voi trăi, \ Și bunăcuviința față de născătoarea mea! Și nu m-a făcut pe mine trufaș, nici ticălos! \ Și pacea fie asupra mea în ziua în care m-am născut și în ziua în care voi muri și în ziua în care voi fi adus la viață [din nou]! \ Acesta este Iisus, fiul Mariei! Aceasta este povestea adevărată de care ei se îndoiesc!” (Coran 19:30-34). Conform Coranului, faptul că Iisus a vorbit când era doar un bebeluș este prima minune pe care a făcut-o vreodată, minune necunoscută în narațiunea biblică. Toate aceste relatări coranice legate de copilăria Mariei și de nașterea lui Iisus, diferite într-o anumită măsură de povestea clasică creștină se regăsesc însă în unele texte din primele secole ale erei noastre precum Protoevanghelia după Iacob, Evanghelia Copilăriei după Matei sau Evaghelia Copilăriei după Toma, texte creștine ce au fost scoase la un moment dat din canonul biblic. 

Fecioara Maria este onorată și în alte locuri din Coran, cu diferite ocazii. În Coran 21:91 se spune: „Și [adu-ți aminte] de aceea care și-a păstrat castiatea ei. Și am suflat asupra ei prin duhul Nostru și am făcut din ea și din fiul ei semn pentru [toate] lumile.”, în Coran 23:50: „Și am făcut Noi din fiul Mariei și din mama lui un semn și Noi le-am dat lor [adăpost] pe o colină statornică și cu un izvor.” Sau în Coran 66:12: „Și pe Maria, fiica lui Imran, care a rămas neprihănită și am suflat în ea din Duhul Nostru. Și ea a crezut în cuvintele Domnului ei și în scripturile Sale și a fost ea dintre cei supuși cu statornicie.” 

În tradiția musulmană, Maria este văzută ca un model pentru femei, este una dintre femeile dreptcredincioase din Rai și este cea mai măreață dintre femeile care au trăit vreodată pe pământ. Cu toate acestea, conform islamului, iubirea față de Maria sau de alte persoane sfinte nu trebuie să ne abată de la iubirea pentru Dumnezeu și să nu uităm că aceștia sunt tot creații ale lui Dumnezeu. Islamul este un monoteism rigid, care nu acceptă mijlocirea și cinstirea sfinților, considerând aceste practici drept idolatre și politeiste. Singurul care merită adorarea și cinstirea este Dumnezeu. Conform Coranului, Maria și Iisus sunt doar niște muritori, simple făpturi omenești care mâncau și beau ca oricine altcineva, iar Iisus este pus pe picior de egalitate cu profeții și trimișii de dinainte de el. Mijlocirea lui și a mamei sale nu folosesc la nimic: „Mesia, fiul Mariei, nu este decât un trimis, asemenea trimișilor de dinainte de el, iar mama lui este o femeie cu evlavie adevărată. Amândoi mâncau bucate [de rând]. Privește ce semne învederate le trimitem Noi și apoi privește cum sunt ei îndepărtați [de la ele]. Spune: Voiți voi să adorați în locul lui Dumnezeu pe altcineva care nu vă aduce vouă nici stricăciune, nici folos? Doar Dumnezeu este Cel care Aude Totul, Atoateștiutor.” (Coran 5:75-76); „Și să-i previi cu el pe cei ce se tem, că ei vor fi adunați la Domnul lor și că ei nu au afară de El nici ocrotitor, nici mijlocitor! Poate că ei vor fi cu frică!” (Coran 6:51); „Dumnezeu este Cel care a creat cerurile și pământul, precum și ceea ce se află între ele, în șase zile, și apoi S-a așezat pe Tron. Voi nu aveți în afara Lui ocrotitor și nici mijlocitor. Oare voi nu vreți să luați aminte?” (Coran 32:4).

În urma scurtei noastre analize asupra personalității Fecioarei Maria și a rolului ei conform religiei islamice putem trage mai multe concluzii. În primul rând, Coranul face numeroase referiri la aceasta, de două ori mai multe decât Biblia, conține detalii despre originile fecioarei și ale familiei ei și are un capitol care îi este dedicat. În al doilea rând, relatările privind nașterea lui Iisus diferă în multe privințe față de narațiunea evanghelică, cea mai evidentă diferență fiind absența lui Iosif, logodnicul Mariei. În al treilea rând, Maria se bucură de un respect deosebit din partea musulmanilor, dar preacinstirea ei de către creștini este considerată o exagerare și este criticată și denunțată ca idolatrie. În ultimul rând, putem considera că Fecioara Maria rămâne „o punte între două lumi” și un element de legătură și de dialog între cele mai importante religii ale lumii.”

„Lectura de factură istorico-religioasă, de astăzi, a trezit un un interes deosebit și diferite controverse. Pentru mine a constituit o adevărată revelație. (Matincă Costea)”

„Lectorul a suscitat niște discuții care țin de istoria religiilor. Se spune că istoria este cea mai frumoasă poveste din care fiecare culege ce vrea. Este foarte lăudabil, la vârsta lui dovedind un bagaj mare de cunoștințe. Felicitări!” (Valeria Popa)

„Vreau să subliniez, în primul rând, faptul că dintre toate științele istoria are o muză, Clio. Aici aș vedea, eu, apropierea între literatură și știință. Există un punct convergent. Au mai fost istorici, care au prezentat în cenaclurile istorice material istoric, cum ar fi: Ion Bogdan, A. D. Xenopol. Cert este că istoria a făcut întotdeauna casă bună cu literatura. Lectorul, prin ceea ce a prezentat, a adus o lumină în cadrul cunoștințelor noastre despre religie. Islamul are ca punct de pornire creștinismul, mai mult Vechiul Testament. Într-un fel, pentru noi, creatorii de literatură, este bine venit acest studiu, religia este parte componentă a vieții noastre spirituale.” (Mihai Constantinescu)

„Acest studiu pe care l-a prezentat lectorul de astăzi, deși nu este o creație literară, este interesant și bine-venit în Cenaclul Alexandru Sihleanu pentru cunoașterea altor culte. Aș vrea să facă un studiu și după Biblia Ortodoxă. Îl felicit!” (Nicolae Constantinescu)

„Absența dlui Agheană a fost remarcabilă și regretabilă. Mi-a plăcut prezența dlui Matincă, care este un trimis al divinității în cadrul Cenaclului Alexandru Sihleanu, prin mesajele pline de învățăminte și de o bucurie sufletească. Lectorul de astăzi este o prezență foarte așteptată de cenacliști, deoarece vine și ne amintește de faptul că noi trebuie să practicăm învățămintele credinței în frumos, în prietenie, în înțelegere între oameni, care sunt poluate de așa zisa credință propovăduită de unii „învățători”. Lectorul a transmis un exemplu de înțelegere a fenomenului religios. A fost un moment interesant legat de expunerea lectorului și îl mai așteptăm, cu astfel de studii.” (Adrian Câmpeanu)

„Lectura dlui student este diferită de tot ce s-a prezentat la Cenaclul Alexandru Sihleanu când am fost eu prezent. Este completă, dovedește muncă și talent. Biblia se citește zilnic, câte un verset, maxim două și în timpul zilei să reflectăm la ceea ce am citit. Credința ortodoxă înseamnă credința cea dreaptă, dar nu știm cum sunt celelalte credințe. Dacă primii oameni erau primitivi, cine i-a învățat să construiască palate, grădini suspendate, piramide? Felicitări! ” (Mihai Doina)

Sâmbătă, 01 septembrie, începând cu ora 11:00, la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”, va avea loc GALA LAUREAȚILOR la FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ TITEL CONSTANTINESCU, ediția a XI-a. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share