Cenaclul Alexandru Sihleanu – 22 Septembrie 2018

POPORUL ALES, MOTIV DE MEDITAȚIE

​Sâmbătă 22 septembrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, din lipsă invitatul special Manea Agheană și chitara sa, (probleme de sănătate), la cafeaua literară, cu un moment de divertisment, pentru îmblânzirea spiritelor, susținut de Matincă Costea pe un monolog de Bogdan Căuș, „Firul”, un microcuplet de Matincă Costea, „La Râmnicu Sărat în port” și un monolog de Fred Firea, „La o policlinică”.

​A urmat lectorul de serviciu, Grigore Leaua, cu două eseuri, Ierusalimul de pretutindeni și Gândirea evreiască și cuvintele. Lectorul de astăzi s-a făcut cunoscut în lumea literară prin PAROUSIA SAU EROAREA DE A FI FERICIT, apărută în 2002, la Editura Rafet. Ce conține cartea? Tablete. În întregul ei cartea, cu o super diversitate tematică, acoperind spații mari existențiale, cu un stil concis, pamfletar, fără un apel metaforic, este un eseu închinat vieții. Astăzi, nu se dezminte și ne oferă spre meditație o temă „fierbinte”. Redau, pentru conformitate, materialele lectorului de astăzi, Grigore Leaua:

​„(Ierusalimul de pretutindeni) Trăim vremuri grele, mai grele decât ne-am fi închipuit vreodată. Lipsa de cultură golește treptat viețile treptat viețile noastre de orice sens, în timp ce din penumbră se ivesc tot felul de fantasme ale trecutului, care de care mai blestemate. Una dintre ele: antisemitismul. Ura față de evrei se manifesta odinioară pe spații restrânse, delimitate de ideologii otrăvite, invidii bolnave sau credințe strâmbe. Astăzi ea se propagă pe internet, prin intermediul acelorași minți minate de incultură și prostie, de frustrări ascunse și insufuciențe cronice. Ca să ne vindecăm de această ură, de teribila boală a antisemitismului, nu există decât un singur tratament: cunoașterea culturii poporului evreu, acest popor minunat, cunoscut în toată diaspora sa de mii de ani sub numele de poporul cărții. În lunga sa istorie, toate marile imperii ale lumii și-au dorit distrugerea acestui popor care întotdeauna s-a regăsit cel mai bine în cultură. Or, orice mentalitate imperială se simte amenințată în primul rând tocmai de cei ce gândesc, de cei ce edifică spații spirituale, precum evreii. Pentru că nici un imperiu din lume nu a reușit niciodată, cu toate armele sale, să cucerească o cetate spirituală. Ea se edifică numai în mintea și sufletul omului. Mai întâi au încercat să-i distrugă pe evrei egiptenii, apoi babilonienii, pe urmă romanii care i-au împrăștiat în toată lumea și au ras de pe fața pământului cel de-al doilea Templu al lui Irod cel Mare. Toate marile puteri europene, precum spaniolii și germanii lui Hitler, dar și popoarele mai mici, care-i imitau pe cei mari ca să le intre în grații, i-au izgonit prin lume și au ucis milioane și milioane de evrei, făcându-și din asta un titlu de glorie, jefuindu-i și arzându-i pe ruguri sau în blestematele cuptoare hitleriste. Ceea ce i-a ajutat pe evrei să treacă prin toate aceste nenorociri a fost cartea Mișna (repetare), opera lui Rabi Iuda din secolele I-II, și care conține norme legale referitoare la agricultură, sărbători, viața de familie, legea civilă, prescripțiile sacrificiale și dietetice, și curățenia rituală. Cartea nu conține nimic despre Mesia sau Apocalipsă, ci numai acte de sanctificarea vieții și a omului care se săvârșeau numai potrivit legii. Timp de două mii de ani Mișna a fost pentru evrei reprezentarea spirituală a Templului pierdut, pentru că toți evreii din lume au trăit în Diaspora ca un popor sfânt într-un spațiu sacru, imitând sfințenia lui Dumnezeu, păstrându-și astfel integritatea peste tot unde era risipit în lume, despărțit astfel de restul omenirii. Când un mare gânditor evreu, Jacob Neusner, își pune întrebarea: ce poate face omul? Mișna răspunde: „Ca și Dumnezeu, omul poate pune lumea în mișcare. Dacă omul vrea ceva, nimic nu-i imposibil (…) Mișna evaluează condiția lui Israel: învins și fără sprijin și totuși în Pământul lui; neputincios și totuși sfânt; fără o patrie și totuși despărțit de neamuri”. Astăzi uimitorul, minunatul, extraordinarul popor evreu are o patrie: Israelul. După două mii de ani de la distrugerea Templului, evreii din toată lumea au venit acasă, pe pământurile promise lor de Elohim, în cetatea regelui David, Ierusalim-Yerushalaim (Orașul păcii). Zbuciumul unei istorii însângerate îi urmărește însă și azi, dar Elohim și-a întors în sfârșit fața către poporul său ales și momentul izbăvirii este tot mai aproape. Ironia istoriei face ca salutul roman Ave Caesar să fi pierit demult în noaptea istoriei, iar în locul lui să se fi născut, în lumina binefăcătoare a Ierusalimului de azi, un nou salut: Ave Israel!”. ;

(Gândirea evreiască și cuvintele) În Facerea, primul capitol din Vechiul Testament, se spune că oamenii au primit cuvintele înaintea obiectelor pe care acestea le denumesc. Așadar, cuvintele trăiesc independent de lucrurile pe care le numesc, au viața lor în mintea omului, diferită de existența lucrurilor. Se ajunge, astfel, la situația în care, în timp ce lucrurile își trăiesc propria existență obiectivă și unică, cuvintele care denumesc lucrurile respective au o istorie diferită, generate de relația dintre ele și de caracterul lor abstract. Lumea lucrurilor e moartă, lumea cuvintelor e vie. Ceea ce este viu include și ceea ce este lipsit de viață. Se ajunge, deci, la situația în care a trăi înseamnă a lua în posesie și ceea ce nu are viață. Obiectele trăiesc viața celui care le posedă; când un om pierde un obiect, el pierde ceva din propria vitalitate. Iată de ce în cartea sa, Evreii, lumea și banii, Jacques Attali observă că în limba evreiască nu există verbul „a avea” ci cuvântul- yech li- care înseamnă „acesta este al meu”. Yech înseamnă „a fi” și desemnează relația „celui care este” cu obiectele, ca și când lucrurile care ne aparțin ar fi o prelungire a propriei noastre ființe. Ele nu pot trăi separate de noi decât atunci când nu aparțin nimănui. Lucrurile care nu aparțin unei ființe nu există, nu au nicio valoare, pentru că ele ar valora ceva dacă ar aparține cuiva. Așa se ajunge la situația în care în gândirea evreiască cuvintele nu exprimă doar trăirea umană, ci și relația umană cu lucrurile care ne înconjoară. Lumea devine un tot unic în care omul înaintează în timp, spre moarte, asemenea unui uriaș purtând cu sine întregul univers înconjurător – un spectacol al deșertăciunii umane, trecătoare și sublime în același timp.”

​„Aceste materiale sunt foarte bine întocmite și ne-au incitat la studiu despre viața evreilor.” (Ana Sterescu)

​„Lectura oferită de dl Grigore Leaua consider că este o lucrare cu multă maturitate și ca atare, cu valoare literară.” (Matincă Costea)

​„Într-o formă atrăgătoare, lectorul de azi ne prezintă un punct de vedere asupra unor probleme legate de existența umană care au constituit de-a lungul timpului permanente preocupări pentru diferiți oameni ai vremii. Știm că eseul se află undeva la limita dintre literatură și filosofie. Vreau să spun că eseurile prezentate sunt foarte generoase, conțin foarte multe informații obiective despre istoria și gândirea poporului ales. Ca râmnicean, nu numai că i-am cunoscut pe evreii din oraș, dar ne-am și înrudit cu ei prin alianță. Am apreciat, întotdeauna, nu numai cultura acestui popor, dar și stăruința lui pe acest pământ, renăscând ca pasărea Phoenix, având putere de regenerare uimitoare. Cea mai citită carte este Biblia. Autorul ne oferă o meditație asupra esistenței umane, amintindu-ne, după părerea mea, de primul eseist Lucrețiu, De Rerum Natura. Este o paralelă între existența umană și existența lucrurilor, a raporturilor dintre ele. Eseul Gândirea evreiască și cuvintele atrage în mod deosebit atenția, frapează prin modul cum este elaborat, impresionează. Chiar dacă nu este o operă literară în sine, eseul emoționează. Emoționează prin vioiciune. Eseul este un stil vioi, plăcut. Lectorul reușește să spună multe lucruri în câteva rânduri. Îl felicit! Consider un câștig, că am avut onoarea să-l ascult. Despre dl Matincă ce pot spune, este nemuritor. Multă sănătate, îi doresc!” (Mihail Constantinescu)

​„Lectorul de astăzi ne-a prezentat niște materiale deosebit de interesante. În primul eseu citit, Ierusalimul de pretutindeni, dl prof. Grigore Leaua a făcut, după părerea mea, o scurtă trecere în revistă a istoriei violente și tumultoase a poporului evreu, scoțând în evidență problema, veșnic actuală, a antisemitismului. În al doilea eseu intitulat Gândirea evreiască și cuvintele, lectorul ne prezintă importanța și semnificația „mistică” din spatele cuvintelor. Ca o întărire a afrmațiilor d-lui, aș veni cu o mică completare. Evreii antici evitau să folosească numele propriu a lui Dumnezeu, Yahve. Acest fapt dovedește importanța pe care evreii o acordă cuvintelor. Creștinismul vine și întărește această idee prin celebra afirmație din Evaghelia după Ioan, cap. 1, verset 1: La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Îl felicit și îmi pare rău că nu a participat la conferința despre Ierusalim, care a avut loc la Biblioteca Municipală, pe 19 iulie a.c.” (Cristi Rusin)

​„Lăudăm mereu momentele umoristice pezentate de maestrul Matincă, dar uităm că acestea au rolul de a ne vindeca de anumite goluri morale. Ce a prezentat dl Leaua este interesant.” (Mihai Doina)

​„Despre momentul dlui Matincă Costea, pot spune că a înviorat atmosfera, pregătindu-ne, oarecum, pentru ceea ce a urmat. Legat de eseul dlui Leaua, mă bucur că m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă cu adevărat eseu, deorece văd că este ceva total diferit de ceea ce am auzit data trecută. Foarte interesant! Îl felicit!” (Nicolae Constantinescu)

​„Mi-a plăcut de dl Matincă, zis maiorul, a răcorit atmosfera în septembrie văratec, cu textele umoristice care ne cam pun pe gânduri, pentru că spre norocul dânsului, a cumpărat tricou și nu pantaloni. Îl mai așteptăm, cu mare interes, să ne mai dezvăluie din peripețiile prin care a trecut și a ieșit cu brio. Dl lector foarte așteptat în cadrul Cenaclului „Alexandru Sihleanu” datorită problemelor pe care le-a propus spre analiză audienței. Temele abordate prezintă interes și este bine să organizăm o excursie în țara tuturor posibilităților, unde totul este în construcție, o țară vie, cu perspective largi privind bunăstarea locuitorilor și ar trebui să luăm exemplul lor. Legat de cuvânt, este o problemă abordată filosofic, extrem de interesantă, ceea ce permite evoluția literaturii și a relației între scriitori și cuvânt. Putem concluziona că un scriitor poate să se exprime mai bine în relația cu ceea ce-l înconjoară, cu rezonanță în raport cu obiectele ce-l înconjoară și de puterea de a medita la existența lumii înconjurătoare. Prezența dânsului este în continuare așteptată și cu alte teme interesante.” (Adrian Câmpeanu)

​Aici, acum, se simte lipsa invitatului special Manea Agheană și chitara sa. Sperăm că Dumnezeu îl va ajuta să revină în mijlocul nostru, să ne încânte cu muzica sa.

​Sâmbătă, 29 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Viorel Dodan. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share