Propoziții pretențioase – Acilă


Dorințele apar uneori, dispar însă la….
Plecăm, în sfârșit! Planurile mele de casă nouă abia se conturau, gard, alei, fundații și…. Un pomelnic lung și costisitor de materiale. Ajung în patul meu, singurul în care dacă înfig cornul în pernă, adorm la mare urgență. Totuși, căile spre avion, cum spusesem, te învârt și te sucesc de rămâi fără punct de reper, acușa abia bag de seamă că prima parte din traseu s-a șters definitiv din minte, am luat elevatorul, am purces pe scara puturosului, habar n-am! După aceea se conturează totul cu precizie. Ai nimănui la casa pentru procurarea final-way-ticket-ului, un pustiu înfricoșător se aciuă în sufletul meu de călător întârziat, rupt de grosul grupării artistice și obligat să mai facă pe uliul adiat de curenții lui zece mii de leghe… peste nori. Nimeni în față, nimeni în spate, după ce se perindaseră la vama irișilor puzderie de coplanetari. N-om avea ghinionul ca vreunui bărboșat să-i treacă prin bilă a se adăpa la ,,izvorul tămăduirii” coparticipanților la traficul aerian, nu s-o fi infiltrat vreun adept la inepția izbăvirii prin moarte instantanee cât mai violentă, adult, dar fără minte-ntreagă, de-l de adoră pe Allah, pe care-l aduce ceasul fatal când ți-e lumea mai dragă? ,,Ia uite-ne și pe noi, ne adună clipa ca să ne dăm duhul la mii de kilometri de țară!”, adăst nătâng o vreme la scenariul ăsta de coșmar. Buletinul, numele în scripte, eliberare. Bagaj în mână, chitări la cală, dar la alt ghișeu. Și nu știu cum se face că intrăm deodată în aglomerație, obrazul vastelor încăperi, umbrite în urmă de posibilitatea că poți să aduni inși cu nemiluita spre a-i suprima în șagă, se îmbujorează, culoarea vieții se lasă adusă pe retină și se adapă în speranța că vom supraviețui. Cel puțin o vreme. O traversăm și ne îndreptăm către ,,nudism”. Zece porți ca să adune informații despre chiloții mei, ai tăi și ai lui. Să nu fie de tablă că piuie încă de la…. Aduși ca vitele la abator intrăm cu altă teamă, să nu cumva vreun ,,amabil” să ne fi ,,împrumutat” cu niscai ,,interzise”, eu și Alex pe un gang de verificare, Dan lângă. Aclam scrupulozitatea, mi-e dragă minuțiozitatea, dar nu când ai de verificat lenjerie, tubulatură de pastă de dinți ori spray. Să le facă din plastic. Bărbatul, deh, mai necioplit, femeii însă, în văzul tuturor să-i atârni șpilhozeii în vârful creionului denotă lipsă de respect a intimității, să se mai nimerească cineva… – la plecare din București, cum îi este obiceiul întâmplării de a aduna persoane din aceeași zonă habitală, am întâlnit la intrarea în aeroport un râmnicean de care nu mă despărțeau 24 de ore de când purtasem o convorbire telefonică, fără să mă înștiințeze că se va deplasa spre… – se face dama instantaneu neagră, verde, bleumarin…. Un curcubeu…. O mutră acrie mai lipsește, o engleză răstită, o mână pe pistol a trupelor ce-și fac rondul ca pe front și e de-ajuns să ți se înmoaie mădularele, să transpiri, să te ia cu leșin. Și ăștia sapă video adânc în măruntaiele geamantanului…. Mi-am râs în sine de sistem, nu e nicidecum o radiografie precisă, pe display, cel puțin în capitala noastră, se înșiră linii și curbe, de diferite nuanțe, trasate parcă în joacă de copiii de trei, patru ani. Hazul nu te scapă totuși de atmosfera încinsă, sufocantă, niciun sistem de aeraj nu te ajută să-ți reduci măcar cu o zecime de grad temperatura brusc crescută, gâtuitoare. Sufli către pieptul degajat cu degetele prinse de cămașă, faci palma evantai, cauți să te adapi la vâna cu vânt rece din aparatura halei în zadar, nu trece pe moment.
Prin stânga am intrat, pe dreapta ieșim. Și dă-i și numără. Și-a noastră parcă intrase-n pământ.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share