Propoziții pretențioase – Abale


Se mai scapă din vedere câte-o formă, ce-,i de colea să iei literele la rând și să le tabelezi după o numărătoare mai mult decât obsedantă?
S-a recuperat. Printr-un concurs de împrejurări fericite și câteva manevre abile, posesorul seriei și numărului de carte de identitate s-a înapoiat victorios, cu pierderi consistente ca în orice bătălie cu inamicul spațiu și timp. Epopeea…. Aceeași negură, un strat gros și nesfârșit de nori, întins cât o Belgie întreagă. (O oră de la decolare n-am avut acces vizual către planeta Pământ. Extraterestru fiind, cauți cu disperare un loc fix dincolo de nebuloasele particule alb-cenușii unde să-ți abați liniștit și ochiul, și talpa, și nervul spinos.) Peronul pașilor dus-întors, prima dintre vămile răbdărilor mult încercate, ne-a oprit la jumătate. ,,Bă, am uitat borseta în autobuz!” Înapoi! El doar. Fir, umbră și urmă de roată! Reluăm calea, sinuoasă, printre rigori asfaltiere, printre cei care hotărăsc că apartenența la un șir indian le dă drept de trecere exclusivă – mă abuză unul cu privirea-I indiană, dar nici eu nu i-am întors un set de iriși afectuos – și la final am ocupat partea cuprinsă între lift și scările rulante. Privilegiată de câțiva ,,străjeri” liliputani de beton plantați special, parcă, să ne ferească gândurile și bagajele de cine știe ce alte surprize. Procedura, cum acționăm? După ce fiecare și-a numărat virtual pe abacă posibilitățile de rezolvare s-a construit un plan ,,genial”, grație căruia, după mai puțin de o oră, Dan a putut flutura marele premiu: obiectele lipsă. Deștepți, abili, inspirați, ajutați de grandioasa ,,lucrare a Domnului”. Alex…. Fără el era pierdut. Dojanele, atentatele verbale asupra lui și Ilincăi, toate pentru un număr de contact salvator. Se abătu cu folos în agendă, găsi telefonul ,,domnișoricăi asistent parlamentar”, mi-l livră mie pe calea cea mai orală și purcedarăm la atac…. Succes…. Aproape total. Vorbim, așteptăm. Și așteptăm… un semn, că încurcătura se va desluși, ce nu mai venea. Redial. Gata! De la autobază se poate prelua gentuța de piele. Cum deja funcționase procedeul, Dan se abonă pentru o ultimă dată la serviciile mobile internaționale ale noului meu Maze. Cu totul. Baftă!
I-au zâmbit mânzește, o secundă muncitorească de-ar mai fi întârziat, am fi petrecut 1 Mai cu valonii, pentru că nici nu se discuta să îmbarc numai jumătate de trupă, recte eu, doar ca să acced mai repede către confortul casnic. Și l-a costat scump miștoul mimat din buzele dispecerei și șoferului ,,răbdători”, cât jumătate de sută ,,dar” taximetristului pentru de 16 ori suta de metri. Frați elevați ai românilor vânători de curse la aeroporturi, încasatori de acciz, de cum treci pragul pe teritoriul….
Au membrii tagmei, toți aceia ce simt aroma nevoilor stringente, un ochi de aceră și-o adaptabilitate la client…. Suficient să găsească acel punct de joncțiune…. Ne întorsesem. Coborâsem ca-n filme sau ca prezidenții sosiți în vizitele oficiale ordinare. Fără Fanfara Reprezentativă, covorul roșu și strângerile de mână ministeriale. La București…. La 11 ale nopții ,,car”-ul galben fără cai pleacă la rând, minima alegere, de resursă umană, este interzisă, dacă spui pas ți se anulează șansele intabulării în intravilan. Ne-am ales c-un țigan. De capitală. Acest… ins ne citise… după husele de chitară. Nirvana, AC/DC…, era pregătit, mod în care a lungit traseul după cutumiara legislație rutieră a nedepășirii liniei de demarcație între sensuri și întoarcere la traseu la primul… giratoriu, pentru un final… destinatar în ton cu poveștile europene. Triplu. Sec. 90 lei. Nu știu dacă a socotit după trei abace, după aparatul defect din dreapta volanului acaju, viteza riff-urilor muzicilor metalice, după tufele de acați cruzi de pe centura Micului Paris ori studiind istoria feroviarilor acari înșirați odinioară pe calea de fier, azi dezafectată, cert s-a dovedit faptul că s-a gândit a acira la doi boemi buni de înșelat. La oprire, însă, a avut de înfruntat un munte, la propriu și figurat, de nemulțumire, ,,Nu-ți dau!’’-ul a fost atât de vehement, că mă speriase și pe mine, știam din vremurile de după armată ce determinat poate fi Dan când nedreptele acțiuni ale altora se pun în mișcare. Am crezut că-l va lua de gât…. Ceea ce nu s-a petrecut, acida statuare în poziție, argumentele la fel de acide, dar corecte, s-au stins cu o penalizare de 10 leuți, etnicul… a primit 80. Și dizgrația totală.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share