Propoziții pretențioase – Abaca


Ca mine o sută, o mie…. Inși hotărâți să dea limbii de leac. Eu….
N-am mai găsit loc de uz pentru ,,declinata” ască, speram să-i extrag esența de ,,sac” la episodul cu musulmanii evazivi, cine le-o auri căile să le cadă guvernul, comparația devenise puțin forțată, motiv de renunțare, nu eternă, fiindcă asca are acea explicitare pe alocuri congruentă cu nenumăratele grupări: celule, ce-i împrăștie nu numai intern pe asiatici; spori, în lumea largă.
De la patru la cinci buchii….
Un soi de pustiu duminical. Circulă oamenii, dar puțini, se avântă mașinile spre destinație, însă nu ca-n București. Sau așa mi s-a părut. Frig, vânt, nori cu valențe pluviale, soare să vezi pe unde calci. Eram cât pe ce să abdic la comanda ,,liber” la orice călătorie. Sete, foame, nerv încă neostoit, nesiguranță și necunoscut de înfruntat. Stânga, dreapta? Oriunde, poate ne-om aciua undeva la căldurică. Înainte, fără pretenții de itinerar alambicat, cine se abate de la certa cale nepretențioasă are șanse de pierdere ireparabilă, mai ales când timpul drămuit la secundă nu face rabat de la reguli: îmbarcare în autocar, verificări premergătoare zborului…. Apoi… acasă. Nu mai aveam buzunare suficiente să mă îndes cu totul în ele pentr-un grad în plus, chiar mai multe, le duceam dorul, aburi calzi îmi ieșeau din gură, asemenea celor fumegători la coșul barului din colțul trotuarului vecin, sufletul mai să se abată, rațiunea dădea răcește înapoi. Ce bine mi-ar fi stat pe dedesubt cu abaua ilicelor tinerilor dansatori de c-o zi înainte și cu măseaua fără zvâcneli nebune de abces. Aburc panta străzii cu cea mai mare silă, de voie, de nevoie, mergi, Sorine. Unde? În parc, după cutezanța lui Dan că se poate plimba cale de o poștă, domol, dar sigur pe genunchiul drept ce-i dăduse de furcă în expediția noastră după un colț de pâine mai ieftin. Vă spun în alt articol prin ce peripeții am trecut înainte, în și după ieșirea din marketul…. Înțepenisem, încheieturile palmelor dau primele alarma instalării orelor glaciare, se încleștează, coboară sub temperatura mortului abia intrat în drepturi, respirația foșnește, probabil că se zgribulesc și ele, bietele acine, și se-grămădesc într-însele, voința piere instantaneu și tot speră la o flacără să se reaprindă. Sunt bun doar de decor în acele momente. Statuie. Precum acera de piatră instalată pentru o veșnicie omenească pe unul dintre soclurile muzeului militar de strajă băncilor, copacilor…. Opac la dialog, cuvintele stau arestate între maxilarele calcinate….
– Nu puteai să te abții? caută o fărâmă de explicație Dănuț.
– Să mă abțin? Nu mă abona la rețeaua ,,botaniștilor”, nu sunt abraș, nu mă lua cu generalități din cele pentru elevi de clasă primară sau mai rău, de absolvent de grădiniță, nu abuza de răbdarea mea și treci la subiect. Falsă problema calității apei, falsă ideea că trecând granița de vest telefonia ia o pauză românească, falsă impresia că putem comunica după cum propusese aceea, madama slideshow: ea vorbea și noi tăceam. Să nu fiu acerb, să nu abjur toată păcăleala asta că există o grijă continuă pentru cetățean, să n-o abneg pe cucoană după grimasele zeflemitoare, mina deranjată plină de suficiență, să nu fi plecat din sală când a devenit acidă și a renunțat să aibă interlocutori? Mâine aș aboli sistemul comunitar, în felul în care coexistă, cu recomandări, nu face două parale, mai ales cu inși ca ea și acela, marele reporter radiofonic, așezat în primul rând. Ție ți-a plăcut discursul, ai aflat ceva interesant, ți-a convenit maniera la care a făcut o propunere de sesiune de întrebări și când i-am solicitat trecerea direct la chestionări a strâmbat din nas, ți s-a părut o manevră abilă din partea ei? Eu nu sunt nici morcov, nici achiu să stau cu capu-n pământ, am încercat doar să mă achit onorabil de calitatea de ziarist, trezită instantaneu în mine, voiam să sugerez o temă de conversație în lipsa vreunui interes al celorlalți de a trece bariera participantului de formă. Crezi că vreunul dintre aceia…?
Mi-am pus mințile la tăcut.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share