Fărădelegea lui Călin – Sucălău


Și mai cred în stânga și în dreapta. Ca-n două surori vitrege.
Vedeți bine că nu se mai muncește, că meseriașul de le știe pe toate, chiar dacă nu orice, se pliază pe situație și dă în final un verdict pe placul clientelei, se încadrează la specii dispărute. Mai cred însă și-n mijloc. Doar ca barieră. Art. 63 propune terminologia ,,rea-credință” pentru ,,scuza” transferului de la plata în lei la detenție, la Al. 1, mergând pe două fronturi lexicale alternativ: când amendă, când zile-amendă. Le-aș fi desfăcut de cordonul ombilical ce lasă loc transformării prea ușor, până la urmă este numai un simbol ce avertizează și încearcă să pună capăt unor incipiente mentalități și comportamente sociale deviate. Cele două praguri fac imposibilă corecția profilactic-detenționară, neplata amenzii fiind scindată în ,,… tot sau în parte…”, motiv pentru înlocuirea cu ,,… un număr corespunzător de zile de închisoare.” N-am aflat încă ce efect direct are amenda, în afara celui de golire substanțială de buzunare. Rememorăm cazul cu sancționarea în traficul rutier. Cui folosește? După, individul calcă strâmb fără jenă. Era suficientă depunctarea, mai dură. Situația prezentată de Al. 2 ar avea nevoie de o generalizare, de față se găsește o particularizare: ,,Dacă amenda neexecutată a însoțit pedeapsa închisorii…” Creează întrebarea cum de a ajuns în stadiul de neplată, iar răspunsul firesc face trimitere la lipsa sumei și privarea de libertate de la formularea condamnării până la împlinirea pedepsei. Abia în Al. 3 se face conversia și ne lămurim că o zi-amendă este echivalentă cu o zi de închisoare.
Versiunea mea avea corespondență cu Art. 64, pornisem să spun că s-ar apropia de normalitate trecerea de la pecuniar la travaliu pentru localitatea de rezidență sau natală, în slujba nevoilor cetățenești. Dar cum? Muncă din cea mai jenantă în văzul tuturor. Atunci crăpat de obraz, mai ceva decât ,,jenanta cotidiană” ,,publicare a condamnării”. De aceea s-ar cuveni ca acest mod de șanjabilitate să nu depășească granițele libertății. Oricum, nu poți plăti tot sau achiți doar o parte, de bună voie, ți se comută amenda în ceasuri de muncă – Al. 1; se execută prestațiile cu caracter edilitar după perioada închisorii pentru cazul pedepsei combinate – Al. 2. Și mă opresc pentru încă o dată de punctat că nu poate fi corectă înlocuirea amenzii cu închisoarea. Un singur caz ar rezolva util decizia inițială a instanței: recuperarea în sumă de monedă națională într-o închisoare cu flux continuu economic. Ceea ce mai rar se găsește astăzi. Că trebuie plătită, nimic de zis, Al. 4 are îngăduința ce ar fi trebuit să însoțească toate punctele acestui articol, se achită suma, scapi de munca remunerată, subliniez, în folosul concetățenilor, rămasă restantă. Un trio de logici forțat cu finalitate în zuhaus-ul statului dacă nu se îndeplinesc onligațiile ce le incumbă, deja stabilite sau dacă între timp condamnatul a mai călcat strâmb, la lit. a și b ale Al. 5. Cu întreg arsenalul de calcule cu ce s-a făcut și cu ce nu. Toate sub tutela unui serviciu de probațiune – Al. 3. Raționament prin care de la amendă se ajunge la pușcărie dacă nu vrea afurisitul de infractor să lucre – Al. 6.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share