Fărădelegea lui Călin – Multicod


Conștient sunt de perimarea ziselor, ca mâine legea pedepselor va deveni istorie…. Una care mai și greșește.
Și-ncă cum! Pasăre de m-ar face Dumnezeu, la ureche le-aș trânti injuria cea mai afurisită. Pare că doar de la gât în jos sunt zdraveni. Mă, neicuță!, vorbă de vorbă, dacă se numește detenție pe viață, cum să abordezi condamnarea ca una de care se scapă de pe o zi pe alta și fixezi target-uri imposibile – pasc nestingherite pe câmpiile juridico-parlamentare câteva aberații de la alegerile ultime – cum să vorbești despre executări suplimentare de neaplicat? Art. 65, Al. 2: ,,În cazul detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanță a exercitării drepturilor prevăzute la Art. 66, Al. 1, lit. a) -o) sau a unora dintre acestea.” Așa scrie. Inițial am crezut că numai două drepturi pică dintre cele itemizate, apoi am realizat că am o cratimă ce obligă la parcurgerea tuturor paragrafelor de la… la…. O contradicție flagrantă, Al. 1 specifică care dintre literele articolului următor produc efecte, ,,… lit. a), b) și d) -o)…”, pentru definirea clară, specificitatea și distingerea de celălalt termen: pedeapsa complementară. Grafia cratimei aparține transcriptului legislativ de pe internet. Judecând după afirmația primă, interpretarea corectă ar trimite la deducția că Al. 1 realizează definirea, altfel, accesoria și complementara devin unul și același lucru, întâia literă este a) și cea finală o) la pedeapsa din urmă. Al. 3 amintește faptul că sunt valabile restrângerile de drepturi până când ,,… pedeapsa principală… a fost executată sau considerată ca executată.” De ce nu este bun Al. 2? Fiindcă lit. c) a Art. 66 interzice străinilor a se afla pe teritoriul României, iar Al. 4 al curentului Art. 65 opinează că pentru detențiunea pe viață, după eliberarea condiționată sau după ce se consideră că pedeapsa a fost executată, părăsirea țării unde a fost întemnițat este obligatorie. Probleme vreo două, dar rămân la una: pentru care perioadă este valabilă interdicția? Secunda era despre nedumerirea acestei sintagme, ,,detenție pe viață” și punerea ei în operă, devenind oxi…, nu-l redau în întregime, mi-aduce aminte mereu de obsesia unei doamne… scriitoare, dacă oricare ar fi comportamentul ireproșabil, i se pot ierta prin scurtare toate delicventului.
Deci, nu ne-am lămurit dacă pedeapsa accesorie se confundă cu cea complementară. Poate doar pentru timpul cât sunt valabile reducțiile de drepturi. Art. 66 dă ca termen o perioadă de la unu la cinci ani. Să menționez, spre neuitare: să pună legislatorii boii înaintea carului. Adică întâi pe cel de-l citară în Art. 65. Ca să pricem ce vrea de la noi Codul Penal. Da’ tot rău este. Ai de stat la răcoare 15 ani, mai reziști maximul de pedeapsă complementară și după cești cinci ani ai dreptul, conform lit. a) ,,de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice.” Poate nu primar, dar măcar președinte să se facă banditul! Puțin, tare puțin! Deloc, atât aș fi interzis, să nu-l mai spele de păcate nimic! Dacă ai remușcări că l-ai condamnat, tu, stat, atunci nu-l mai închide, lasă-l liber, de nu, arde-l de nu se vede, nu-l mai scoate-n lume să le crape obrazul concitadinilor când i-ar vedea poza pe afișele electorale, ca să spună cu of și jale: ,,În ce hal a ajuns țărișoara asta!” Implicit lit. b) arată cât de nepăsătoare a devenit societatea: ,,dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.” Bagă frica-n oase lit. h), ,,dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.”, și mă duce cu gândul la întrebarea: ,,Are voie deținutul după… să… arme?” Cam are, dar nu prea. Este, ca-n cazul dezbătut, arestat. Atunci? Un addendum, ceva? Altele: dreptul de a alege, de a conduce anumite categorii de vehicule, de a părăsi România, de a se afla în anumite localități, de a se afla la unele manifestări sportive, culturale sau alte adunări publice, dreptul de a exercita profesia ori meseria desfășurată înainte de…, dreptul de a comunica cu victima, de a se apropia de locuință, școală, loc de muncă…, dreptul de a comunica cu membrii familiei victimei, cu complicii. În fine, dreptul de a fi tutore sau curator și dreptul de a fi părinte. De parcă cineva îl poate suspenda în fapt.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share