Cenaclul Alexandru Sihleanu – 9 August 2018

OMUL ESTE PETALĂ DE TIMP

​ Joi, 09 august, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” s-au întâlnit în foaierul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, la un eveniment editorial, din cadrul proiectului „Scriitori râmniceni” și înscrisă în Sărbătoarea Râmnicului Sărat, lansarea cărții „Supliciile ființei lăuntrice”, autor Traian Gh. Cristea.
​ Moderatorul evenimentului dna. dir prof. Violeta Vîlcu: „Proiectul ,,Scriitori râmniceni” continuă cu a patra carte, Supliciile ființei lăuntrice a dlui Traian Cristea. Îmi revine mie emoția de a fi gazda acestui eveniment și aș vrea să vă spun câteva date despre scriitorul Traian Cristea. Am totalizat până acum 57 de cărți, de uz didactic 12 cărți. Am fost eleva dlui Traian Cristea și am scris două poeme pe care mi le-a publicat. Are 13 volume pentru copii, 4 de evocări, 13 volume de proză și eseuri. În 2017 a publicat O viață pe altarul credinței, Sf. Sava de la Buzău. Este mult, este puțin… Dl prof., consider, după ce a terminat liceul s-a apucat de scris. Astăzi Supliciile ființei lăuntrice, o carte pe care dl prof. m-a provocat să o citesc cu atenție. Așadar, cartea are două părți. Partea întâi conține 49 de poezii. În partea a doua 8 poeme. Partea întâi tratează relele din jurul nostru, modul de a lupta cu ele. Volumul începe cu încercarea de a găsi o definiție a poetului în poezia Neîncăput în definiții, o definiție superbă a celui care este poet. Începe o incursiune în lăuntrul ființei și ne întrebăm, și noi, care să fie mai bun, mutul sau limbutul. Pe acest drum al relelor apar iubirea, smerenia. În finalul scurtei mele alocuțiuni, identificând corect această lume interioară, autorul și-a găsit calea de a corecta viziunea care să ne ducă la vindecare, pentru a-l lăsa pe Dumnezeu să vindece. O să dau cuvântul editorului, nu înainte de a vă spune, bine ați venit! Sunt aici dl viceprimar Torcărescu, dna senator Sbîrnea, dna judecător Donea, dna Bahna, fam. Tăicuțu, dl Alexandru Măciucă, dnele de la Biblioteca Municipală, membrii Cenaclului Alexandru Sihleanu…”
​Constantin Marafet: „Mulțumesc! Din ce în ce mai greu să vorbesc despre omul Traian Cristea, din ce în ce mai greu să vorbesc despre poezia dlui Traian Cristea. Traian Cristea face parte dintre scriitorii orașului, un sisif al locului. Citind din poezii ajungi să-ți cunoști trăirile tale. Pune în aceste trări și învățăminte, nu transmite doar emoție. Vine cu sfaturile, cu experiența d-lui. Este un scriitor de marcă. Trebuie să citești cartea. În Constatare întâlnim lupta dintre suflet și rațional. Este damnat de la Val de nisip din ’76. Dumnealui este un poet făcut înainte de a se naște. Poate supliciile poetului nu sunt altceva decât trăirile marilor poeți care ne macină încet-încet sănătatea. Ne-a dăruit tăria inimii și și-a slăbit-o pe a sa. M-aș încumeta să alcătuiesc o antologie din poeziile sale. Dle prof. ce minune că suntem contemporani! Vă felicit pentru această carte. Dau cuvântul autorului.”
​ Traian Cristea: „În orașul acesta sunt câteva persoane care se înscriu în biografia mea. Împreună cu editorul Constantin Marafet am realizat multe lucruri frumoase. În acest oraș există și fam. Tăicuțu. Dna Tăicuțu mi-a fost colegă. Dl Tăicuțu un sensibil poet. Sunt așa de fericit, când văd aici colegi de breaslă: Dna Violeta Vîlcu, Luminița Răileanu. De asemenea un coleg extraordinar, Ștefan Torcărescu, azi viceprimar și mă bucur. Am avut un schimb de idei, a fost foarte amabil și foarte serviabil. Mulțumesc dlui Marafet pentru ajutorul cu această carte.”
​ Violeta Vîlcu: „Aș vrea să vă citesc un poem, drag mie, Liber să devin pasăre. Aș dori să mai adaug că în sală este echipa Glasului râmnicean, de prezența părintelui Laurențiu Turcu, o dnă dragă mie, dna prof. Ureche. Avem aici oameni cu drag de carte și de literatură. Aș dori să-l învit și pe dl viceprimar să vorbească despre carte.”
Ștefan Torcărescu: „Este zi de vară și ne reunește un scriitor, pentru că este vorba de oameni, locuri. În aceste locuri există proiecte care nu ar rezista fără oameni. De aceea să ne respectăm valorile. Odată pe an ne facem datoria să promovăm prin concurs pe cei mai buni. Oameni care adună în jurul lor oameni, care invită la dialog. Mă bucur să fim reuniți în dialog. Acesta este rolul Centrului Cultural. Important este că astăzi cinstim un om, un prof. și mai mult opera lui. Dincolo de noi, mai importante sunt faptele, cu care mergem dincolo. În numele dlui primar îl asigurăm de sprijinul viitor. Felicitări!”
Violeta Vîlcu: „Vă mulțumesc, dle viceprimar! Am să vă mai citesc Eterna chemare. Aș dori să dau cuvântul dnei senator Liliana Sbîrnea.”
Liliana Sbîrnea: „Am venit să mă încarc cu energie. Mă gândeam, citind titlul, de multe ori dorim să fim ceea ce nu suntem. Să fim mai buni. Vă felicit și doresc să fim prezenți la cât mai multe frumuseți ale spiritului.”
Violeta Vîlcu: „Vreau să vă invit la lectură și de aceea am să vă citesc poezia Nicio moarte. Aș dori, pentru că viața dlui prof. se cunoaște, să o invit pe dna judecător Mioara Donea.”
Mioara Donea: „Am răspuns invitației prietenului meu Traian Cristea. Nu credeam că cineva va scrie despre mine. Cine poate scrie despre mine? Cine mă cunoaște? Și amintirile mă duc în copilărie. Reperele omului Traian Cristea, morale: ambiția, mama ca o icoană personală, iar Dumnezeu i-a călăuzit pașii atât lui, cât și mie. Traian Cristea cu sensibilitatea aceasta, ce putea să devină? Un prozator, un poet, cu o bogată experiență de viață. Mă emoționează ceea ce face prietenul Traian Cristea.”
Violeta Vîlcu: „A citit poezia Trebuia să plătesc. Pentru că este proaspăt sosit, îl rugăm pe dl primar Sorin Cîrjan să ne vorbească.”
Sorin Cîrjan: „Pentru că este lansarea cărții dlui Traian Cristea, am reușit să ajung. Recunosc că are în continuare creativitate, că reușește să adune oameni. Este o provocare pentru râmnicenii care au făcut lucruri frumoase în viață. Peste o lună, vom lansa o carte în care veți vedea ce personalitate are Râmnicu Sărat. Dle prof, să fiți, în continuare, la fel de creativ!”
Violeta Vîlcu: „Vă mulțumim! Am împărțit această manifestare în două. În prima parte să vorbească invitații, iar în a doua parte cei care au citit cartea. Acum un moment muzical cu dl Manea Agheană.”
Manea Agheană: „Câteva melodii vechi, ca o întoarcere în trecut.”
​ Violeta Vîlcu: „O invit pe dna Tăicuțu să ne vorbească despre carte.”
​Valeria Manta Tăicuțu: „Dl Traian Cristea și cu mine avem un trecut din 1976. Într-o fotografie cu Nicu și dvs. aveați părul negru. Atunci Buzăul avea doi poeți Puiu Cristea, cu Ninsoarea cerbilor albaștri și Traian Cristea. Am fost la aceleași școli, l-am iubit împreună pe Costache Florea, ne-am certat și ne-am împăcat. Ceea ce a rămas între noi a fost dragostea de poezie. Eu nu prea pot să mint, întotdeauna mi-a plăcut poezia pe care o scrie. Am remarcat, tot mai mult, Traian Cristea se izolează și se așează în scaunul singurătății și privește cu înțelepciune lumea din jur și realitatea dincolo de realitatea în lăuntrul său. Ceea ce contează este faptul că reușește să găsească o cadență a poeziei religioase. (A citit poezia Rugăminte) Nesigur este dl Cristea de realitatea din jur. Una dintre cele mai emoționante poezii scrisă în ultima perioadă. În volumele viitoare sper că veți renunța la otrava pe care v-o aduce realitatea. Volumul
este impresionant. Vă felicit!”
​ Violeta Vîlcu: „Un membru USR, Mioara Bahna.”
​Mioara Bahna: „Mă gândesc la Constantin Marafet. S-ar putea să vă iubesc. Am frunzărit-o. Este cartea unui generos înțelept care iubește oamenii. Este bine că își spune amărăciunea, se eliberează de ea, se purifică. Îl cunosc din ’86. Ne-am cunoscut, am fost prof. unuia dintre fiii d-lui. Sunt convinsă că va mai publica și anul viitor. Vă felicit!”

​Violeta Vîlcu a citit poezia Cu cine să împart vinovăția? „Este ca un laitmotiv această întrebare în volum. O rog pe dna prof Gongea să ne vorbească despre volum.”
Georgeta Gongea: (Răstignitul pe crucea cuvintelor) „La nici o lună după lansarea volumului Memoria anilor nemuritori, “miruitul cu har”, scriitorul Traian Gh. Cristea ne dăruieşte astăzi şi un volum de poezii intitulat Supliciile ființei lăuntrice. Cartea este structurată în două părţi: prima parte cuprinde poezii realizate în manieră neomodernistă; a doua parte are titlul metaforic ,,Pulbere fără sfârşit” şi conţine opt piese lirice realizate în stil clasic, unele dintre ele având tonalitatea doinei şi a baladei, precum Fredonând două poeme sau Infinita rugă. În fruntea volumului este plasată poezia ,,Către înaltul cerului” care conţine crezul intim al poetului aflat în gheara disperării iscate de supliciul creaţiei: ,,uscat mi-e cântul rană-i al meu glas.” Poezia Ființa lăuntrică ilustrează concepţia autorului despre geniala alcătuire a omului, având drept componente ,,un om rostit prin umblet prin faptă”(limbutul) şi ,,altul în adânc fiind lăuntric schimnic/ lipsit de mască” (mutul). În final, interogaţia retorică ne pune pe gânduri: ,,Care să fie mai frumos: mutul ori limbutul?” Dând expresie artistică frământărilor fiinţei lăuntrice, poetul abordează marile teme ale existenţei umane: cunoaşterea, autocunoaşterea, iubirea, viaţa, moartea, creaţia. În poemul Neîncăput în definiții, având drept motto nemuritoarele cuvinte ale lui Blaga (Poetul. Donator de sânge la spitalul cuvintelor) îl cunoaştem cu adevărat pe creatorul acestor versuri minunate, răscolitoare prin ideile cutezătoare şi prin limbajul poetic emoţionant: ,,Poetul e răstignitul anonim/ pe crucea cuvintelor/ cel care scoate gemete înspinate/ din răni ascunse;/ e nesomnul JERTFEI/ busuioc sfinţit în altar/ e lumină lină încercănat cu jar/ sângerând în lumină-cântec amar…” Impresionează în acest portret metaforele şi epitetele neobişnuite care concură la realizarea unei ample definiţii poetice a creatorului de nestemate lirice. Tema iubirii apare într-o viziune nouă. Iubirea-pasiune lumească e înlocuită cu iubirea sfântă, definită cu ajutorul unor superbe metafore: ,,… în zbor iubirea nu poate fi/ decât lumină polen sau tămadă/ pentru anotimpurile care înving/ lacrima din ochiul Evei/ scrâşnetul din căderea lui Adam./ Apă vie – Iubirea sete nestinsă/ remediu și leac pentru infern…” (Eterna chemare) Confesiunea lirică realizată în tonalitate de meditaţie, rugă de mântuire, doină, susţine lirismul subiectiv al multora dintre poeziile volumului. Un alt registru tematic surprinde fiinţa lăuntrică în zbucium din cauza relelor care bântuie lumea în care trăim. Ipocrizia, falsitatea, incompetenţa, nepăsarea, răutatea, lăcomia, reaua credinţă, trădarea – stârnesc adesea sarcasmul poetului. Dezamăgit de ,,amicii cu falsă inocenţă pe buze în zâmbet/ în priviri protectori iubitori gata să/ ne lepede solemn pentru primul/ oscior cu măduva plină de ambiţii;” poetul îndurerat strigă ,,Daţi-mi să gust licoarea trădării /să cred în otrava ciobitului pocal!” Finalul acestui poem (Amici-fețe și măști) îl invocă pe moralistul francez La Bruere, întrebându-l unde i-am mai putea afla pe amicii veritabili. Apelând la mijloacele fabulei, piesa intitulată Scandal în menajerie surprinde absurditatea unei situaţii posibile în societatea care oferă condiţii prielnice incompetenţilor pentru accederea lor în vârful piramidei sociale. De exemplu, cămila nu e vinovată că s-a cocoţat în frunte, a fost împinsă. Crocodilul flămând jură că ea singură poate duce greul acestei societăţi, fiindcă are două cocoaşe. Scenariul satiric se derulează necruţător, vizând personaje din cotidian care au “musca pe căciulă”. În loc de morală ni se citează deviza ,,Vivat numai libertatea noastră şi a/ slăviţilor şacali!” În poezia Fericiții de-o clipă, se exprimă un adevăr dureros, amar: ,,…de când lumea şi pământul/ nu geniile nici înţelepţii s-au bucurat/ de cinstire adâncă/ prostia naivitatea ipocrizia le-au luat/ înainte/…/ banul–fruct adorat modelează/ încoronează fericiţii de-o clipă!” Poetul, iubitor de lumină e convins ca şiJoseph Murphy că ,,Totuşi gândul de lumină modelează destinul!” Poemele Cu cine să împart vinovăția, Evadarea din adânc şi Umbra altui eu abordează tema morţii sugerată de ,,Doamna în Alb”. Eul liric simte ,,năvala” Doamnei în Alb sau că este la cheremul ei. Aceasta ,,îl ameninţă”, ,,îl ignoră”(…), însă poetul nu se mai teme de ea, n-o mai bagă în seamă, deoarece Doamna în Alb ,,habar n-are ce este lumina/ de aici lumina de SUS”. POETULUI ,,nicio moarte nu-i poate ucide azurul/ pentru că mai are încă destulă iubire în aripile de visare/ încât să atingă infinitul.” (Nicio moarte). Scriitorul Traian Gh. Cristea valorifică în acest volum de versuri (precum în întreaga sa operă) bogata sa cultură artistică, filozofică, teologică şi experienţa de viaţă, prin pildele grăitoare, aforismele din creaţiile unor mari personalităţi ale culturii universale şi române. Acest volum de versuri, aflat sub semnul luminii, al iubirii, al adevărului, al credinţei îndeamnă la meditaţie profundă. În acelaşi timp, cartea impresionează prin profunzimea, îndrăzneala, varietatea ideilor şi mesajelor poetice, prin expresivitatea limbajului artistic. Toate acestea reprezintă argumente solide pentru ca ,,Infinita rugă” a poetului să fie ascultată şi să se-mplinească: ,,Doamne-oprește-mi curgerea/ Să renasc de-a binelea/ Pe sprânceana timpului/ Într-un cânt sublim haihui!”
Violeta Vîlcu a citit poezia Despărțirea de lucruri. „Aș ruga pe dna Floarea Stănescu să ne vorbească.”
Floarea Stănescu: „Asistăm la apariția unei noi cărți. A debutat în 1976, cu Val de nisip. Astăzi dl Traian Cristea vine în fața cititorilor cu un volum de poeme închinate unei idei, structurată în două părți. Prima parte are drept motto: ,,Când vom realiza primenirea ființei lăuntrice în acord deplin cu ființa exterioară (igienizată și ea), ne vom putea numi oameni întregi, bineplăcuți Domnului și semenilor.” În puține cuvinte, autorul sugerează că nu este de acord cu ființa exterioară. Cartea se deschide cu poemul Către înaltul cerului , de înaltă simțire, adâncă trăire, de a urca pe scara îndurării luminii. Este într-un fel un strigăt de ajutor adresat divinității. O cugetare a lui Lucian Blaga ,,Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor”, precede poemul Neîncăput în definiții. În antiteză, autorul spune: ,,Poetul e răstignitul anonim/ pe crucea cuvintelor cel care/ scoate gemete înspinate/ din răni ascunse;/ e nesomnul JERTFEI/ busuioc sfințit în altar/ e lumină lină dor încercănat cu jar/ sângerând în lumină-cântec amar…” Poemul Ființa lăuntrică este miezul poemelor, antiteza dintre ființa lăuntrică și cea exterioară. Las cititorul să-și spună cuvântul.”
Violeta Vîlcu: „Să vă fac un anunț. Duminică 12 august, ora 11:00, va avea loc, aici, SALONUL REVISTEI SPAȚII CULTURALE, cu invitați de marcă. Pe 16 august, ora 11:00, la sala Primăriei, va avea loc lansarea cărții Italia, note de călătorie, autor Răzvan Chirac, pe 17 august, ora 11:00, la Centrul Cultural, va avea loc lansarea cărții Ochiul lui Horus, autoare Cornelia Ciurumelea. Aș ruga pe părintele Laurențiu Turcu să ne vorbească.”
Laurențiu Turcu: „În primul rând mă bucur că sunt aici, în fața dvs. Această carte nu va fi ultima. S-a sculat mai an/ Bădica Traian/ Și-ntr-o veselie/ Scrie poezie,/ Proză – pe alese,/ Adunând succese./ Pentru el, cuvântul,/ E de la Prea Sfântul,/ Îl chivernisește,/ Bine chibzuiește, dar este/ Când îl folosește./ Pune-n el iubire,/ -n bună rostuire,/ Ce suav șoptește/ Celui ce-l citește./ Are profunzime,/ Are înălțime/ Și înțelepciune,/ Domnul să ni-l ție,/ Tot mai mult să scrie,/ Să ne dea și nouă/ Câte-o carte – două,/ Nu de amintire/ Sau de pomenire,/ Ci împărtășire/ Fie, prin citire!”
Violeta Vîlcu: „Dna Gina Nechifor, vă rog.”
Gina Nechifor: „Bună ziua! Pornesc de la dedicația de pe carte. Reiese tendința autorului de a șlefui opera cât mai mult, înainte de a vedea lumina tiparului. Ce dovadă mai mare de iubire, că suntem contemporani cu dlui.”
Violeta Vîlcu: „Urmează dnii Mihai și Nicolae Constantinescu, după care un moment umoristic cu Matincă Costea.”
Mihai Constantinescu: „Poezia dlui Traian Cristea este bucuria respirației d-lui, este ideal. Activitatea d-lui trebuie privită mai ales în totalitatea ei. Într-adevăr, parafrazându-l, câtă muncă, câte temeri, câte suplicii. O muncă titanică, cu rezultate pe măsură. Te-a adus de 1 Mai/ soarele cu chip bălai/ pe poteca armoniei/ În grădina poeziei. ”
Nicolae Constantinescu: „Să înțeleg, îmi este este cu putință,/ Poetul e lăuntrica ființă./ Când versurile sale le citesc/ Supliciile parcă le trăiesc.”
Matincă Costea a destins atmosfera cu un moment umoristic.
Violeta Vîlcu: „În final dau cuvântul autorului.”
Traian Cristea: „Am primit cu mare bucurie cuvintele dvs. Mă bucur că sunteți aici. Ce mai vreau, să ne mai întâlnim odată, de două ori, cât o vrea Domnul.Mulțumesc celor care au contribuit la apariția cărții mele.”
Urmează o sesiune de autografe.
Cu prilejul ZILELOR MUNICIPIULUI RÂMNICU SĂRAT, derularea proiectului SCRIITORI RÂMNICENI se va face, în continuare, după următorul program: 16 august, ora 11:00, la sala Primăriei, va avea loc lansarea cărții Italia, note de călătorie, autor Răzvan Chirac, pe 17 august, ora 11:00, la Centrul Cultural, va avea loc lansarea cărții Ochiul lui Horus, autoare Cornelia Ciurumelea, pe 18 august, ora 11:00, Dialogul epigramei râmnicene. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share