Propoziții pretențioase – Anta


Încă nu scăpasem de crispare, mă bântuia frica întoarcerii cu aceleași senzații de cădere continuă în abis….
De foame n-am zărit tabla cu materii comestibilo-plătibile, în discreția ei uitase să mă tragă de atenție, altfel n-aș fi intrat în ruptul capului și comeseanul meu n-ar fi comandat ,,lichid de frână” de cinci stele, cinci euro, ci ar fi apelat la întâiul apar ieșit în cale sau, cuminte ca mine, ar fi servit un lichid mineral de ,,gură sărmană”. Apoi, omul sătul vede până-n lună, cu tot cerul acoperit de nori, apte fiindu-i toate simțurile. Că deh, la 20 euro per meniu îți trec toate bolile lumești și te simți boier, nu ca-n avion cu ou bătut și fasolică la micul dejun. Jurămintele că nu voi mai călca în niciunul dintre ele le-am ținut doar în cazul restaurantului, de decolat și aterizat pentru încă o repriză nu m-am putut ,,abține”. Și-aș fi putut, dar amân povestea despre cum ai șanse sporite să rămâi pe pământ. Există însă și-un anod al episodului cu hrana, după siestă m-am edificat unde voi locui câteva zile. M-am descurcat în Berlin, găsesc soluții și aici, fac apel la orientarea mea aproape infailibilă, apuc una dintre căile cele mai scurte și până la apus….
Puțină răbdare. Timp berechet. Anin poftele-n cui pentru plimbare. ,,Mergem? Unde? zic. Să ne-ntâlnim cu Cristin. Vine el.” După ce ratasem îmbarcarea în tren ne ,,resemnasem”, lungul patului avea o așa chemare…. Ansa cănii cu ceai lenevea pe noptieră, somnul deja dădea târcoale pleoapelor, ,,apun” și eu ca precursorii mei sătui. ,,Hai, că la șase sosește!” Duș, șters din cap până-n… anus, parfumat, schimbat lenjerie, ținută, plecat. Punct de joncțiune – străduța din spatele hotelului. Gând bun. Ditai capitala, civilizație. Gara, o excepție. Gând rău. Am privit cât am putut schelele, am admirat antă cu antă pe la colțurile edificiilor, stilul ,,cărămidal” de fațadă, bolți…. Arab din stânga, arab din dreapta, din spate, în front, de oriunde. S-a ridicat sângele de apaș războinic în mine și mai să iau un bolovan din spațiul public să-i…. Vorbe le-am turnat dintre cele mai triviale. Și ante sosirii gazdei noastre, și post. Eram deja un pachet de nervi.
apăr cum pot, și voi ați proceda la fel când peste tot ochi bulbucați și buze vinete pot pune la cale actele nesăbuite ale suprimării, de prea mult drag de ei înșiși. Cât este să ,,cugete” unul dintre ei ,,Apăs butonul și scap de câțiva frumușaci din ăștia europeni!”? Și-i cred apți. Ce-i de ici o bombuță, o sclipire de apex de șiș să facă felul tuturor celor ce nu-s ca ei?
Am primit liniștirea momentană deodată cu noianul de trăiri împărtășite de Cristin, la câte a văzut și era gata să pățească nu putea nutri aceleași sentimente ca mine, calmul și permisivitatea sunt în Belgia la cote înalte. În arca lui Noe încap de oricare, arap, galben…. Cine știe, poate și verde cândva.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share