Propoziții pretențioase – Alde


S-aveți voi timp să stăm la povești.
Știți ce afix are Belgia? Nu de alta, dar soției partenerului meu de călătorie i-ar fi fost util după eșecul unui contact ,,on international air”, încuviințat oral înaintea plecării de reprezentantul Telekom, dezmințit ulterior pe motiv de cerere neînregistrată…. O întreagă listă cu dezvinovățiri în culmea nervilor încordați. L-am compătimit și calmat cât mi-a stat în putință, nu așa se află deficiențele uzanțelor companiei căreia îi dăruiești trei sferturi de sută de lei lunar, indiferent dacă-ți consumi sau nu porția de minute împărtășite prietenilor, cunoștințelor, neamurilor bune și rele. Mai să-ți iasă afte-n gură de necaz din toate, din prețul sandwich-ului inaccesibil din aeroport, din tunsorile afro ale trecătorilor din gara de…, nu îmi amintesc exact adaosul cardinal…. Colegul a găsit remediul uitării incidentului telefonic, dar eu cum văd negru, maro și galben devin grena. ,,Unde sunt, unde mă aflu?” În Iran, Maroc, India, Bangladesh…, în România? De la ușa lifturilor până-n inima Bruxelles-ului puzderie de națiuni, peste tot figuri asociabile teroriștilor, oprimării familiale, cerșetoriei, lenei fudule, hoților…. Te apucă pandaliile, mașini, costume, frizuri…, câte-un ghiul sfidător împodobit de-un agat cât oul de bibilică…. Fuse rândul lui să-ncerce a-mi liniști apele în zadar. ,,Nu-i sufăr!” Și-i depăn cazul acelui musulman căruia statul german îi virează în cont câteva zeci de mii de euro pentru faptul că are patru neveste și 20 și ceva de copii, iar el nu ridică un pai, mai mult, sfidează bunul simț cu scuza că trebuie să facă naveta între femeile haremului. Doar spațiul camerei de hotel mai reușea să mă decupleze de la tensiunea crescută și aparatul ce aera atmosfera cu un tors de mâță. Bine că nu-s afon, chiar dacă unii se mai încumetă să-mi nege abilitatea și defectul totodată de-a distinge sunete acolo unde inșii ordinari nu aud nimic, altfel terapia pulmonaro-acustică ar fi dat greș și până la data plecării aș fi explodat definitiv.
O, și cum am mai sărit din coș! Aftă? Spume! Afta o tratezi cu glicerină boraxată, spumei îi poți oferi doar un regim normalitate. Albii cu albii, restul acasă. Dai să te bucuri de centrul capitalei belgiene, fugi cât poți de repede și-nchizi gura instantaneu la contactul vizual cu conaționalii rromi, încerci să te strecori agil până-n mijlocul altor cete de vizitatori și descoperi același mediu arabo-indo-african. Îți vine să iei de gât primul localnic, să-i faci morală că și-a lăsat patria invadată….
Rămăsesem dator cu ciudățenia din articolul precedent. Eram în 24 aprilie, zi de trecere la cuvintele cu patru litere ale ,,a”-ului. Îmi copiasem parte din listă. Prima noutate a produs ochiului dragoste iremediabilă și un loc în topul celor speciale. L-am depus în frunte, titlu. Câteva rânduri, câteva amintiri, jenă implicită, durere la fiecare tastare. Uzualele 2 și 3, sprijin ipad-ului, stăteau în suspensie nefolositoare, cu speranța unei miraculoase vindecări pentru prestația sărbătorii române de peste hotare. Aerogări, avioane, frici, vertijuri, miștouri, ignorări, cazări, vizite. Explorări dup-un meniu omenesc, bun de-o plată decentă. Seară, întuneric. Dimineață, căutări de locație a festivalului. Afiș. Mare, roșu. Spaimă. Mirare dusă la extrem. Cum așa? Nu eram produsul vreunei halucinații, nu mă mai afum de aproape un sfert de veac, băuse înainte de culcare amicul, cât să-și producă o digestie normală și să urmeze sfatul medicinist că un strop de alcool face minuni după masă. AFIF, mare, negru! Poză, clar!
Din nou Telekom-ul fu agresat verbal, scena, nu departe de locul împotmolirii căutării noastre, părea să nu existe în partea aceea de oraș. Ploaie măruntă. Pronia cerească, singura de care puteam să mă agăț, fiindcă în coincidențe doar ateii se pot încumeta să creadă, eu tot dintre ei fac parte, a scos în cale o lăturalnică stradă Românească și-n capătul opus un domn dispus să netezească drumul a doi rătăciți, în limba cetățeniei de pe cartea de identitate, spre devenirea noastră artistico-internațională. Ce părea.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share