Propoziții pretențioase – Agii


Agăi, de-i dai de urmă, îi înaintezi englezește, franceza rămânând doar codul glumelor în doi, de la Guliță alecsandrianul citire, formula magică pentr-un răspuns corespunzător: Please!
agit inutil. Țipenie de agi și agie, doar lume ieșind și intrând în catedrala unsă cu mir de ploaie binefăcătoare, popas chitărilor și căutărilor noastre eșuate. Duminică agia-i închisă, Dane! Nu și wifi-ul cuplat la rețelele Domnului. Ager din fire, partenerul găsi în sfârșit, după un ocol vizual și o raită prin trimisa adresă exactă, zona marii noastre împliniri.
Piațeta prin care ne învârtisem, goală pușcă de vânzoleala scontată, era la o cotire spre stânga distanță de cea căutată. Indicativele ne înșelaseră, peștele agățat publicitar de-o clădire pe colț, restaurant, Meer-nu-știu-cum, potrivit mai curând unor ahei decât alor noastre gazde belgiene, numele de sfântă al Caterinei, un cort verde asemănător scenelor amplasate pe ici colo prin parcuri, portabile…. Apropo, fir de înaintaș al vestitului Ulise, aheu de frunte, în Bruxelles, însă de dac stricat unde te așteptai mai puțin. Exact la standul încă în ,,fierbere” cu produse de tradiție centenară, mici și cârnați, un țigan de-a dreptul. Și aici? De urâtul lui am renunțat la bonul pus de gazde la dispoziție și m-am mulțumit c-un crenvurst, evaluat la 85 cenți, în habitatul hotelier. Ce somn după! Mi-a șters ahul din minte și aiul de pe buze. La trezire încă rememoram plimbarea pe cele câteva alei dimprejurul parcului Marguerite Durassquare în ajun, un gust copilăresc de agud dat pe rod, un interesant ajur în fier la capătul unui bazin dreptunghiular și soarele ivit imediat după probele minime de sunet. Ca-ntotdeauna. Sau uneori. Fiindcă nu se uită ușor furtunile potrivnice concertelor în aer cel mai liber, să aibă muzicantul pentru ce-și scuipa în sân și ruga la Dumnezeu să-i treacă furia fenomeno-climaterică. ,,Aist ins parcă nu-i demn de pronia mea!”, ar sta să zică…, ,,Să-l ajut, să nu….” Să juri că-i alba-neagra cerească. S-o opri, ne-o potopi cât să bem doar apa de la chiuvetă și să-ngurgităm alac fiert o dată pe zi spre a ne duce traiul mai departe? Greu răspuns. Bilă albă, nealbă, nu-i afară-,i înăuntru. Doar n-o să contabilizezi 350 de kilometri dus până la Balcik pagubă, transport și alte cheltuieli personale ori Râmnicu-Sărat – București, București – Bruxelles și-o tură-napoi, bură, stropi ponderați sau bulboace manifestarea merge mai departe. Da’ cred că fuse lumea bună dincolo de vămi, așa ce s-au calmat spiritele rele zeiești, că pic de ploaie n-a mai dat. Doar albe formațiuni de-a v-ați ascunselea cu regele soare peste toată suflarea gata să primească cuvânt trilingv de sărbătoare.
Prezentare româno-francezo-flamandă, însă națiuni diverse adunate la ca iarmaroc să guste din produsele muzicale populare și pop-disco-folk, să soarbă din priviri exponatele de la standuri, dar să le mai și cumpere. Înaintea intrării în scenă am imortalizat indirect un continental african și mare mirare ca ăla din cortul cu mâncare să nu fi fost vreun neam de akân sau purtător de alem și nu de-al nostru. Că-s din ce în ce mai greu de deosebit, țigan, turc, kazah… cam tot aia-i. Alea-alea, ca să recitez un prieten.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share