Propoziții pretențioase -Acta


Întâmplare-ntâmplătoare. Cum devine treaba asta, viața, în câte acte se petrece, scrise de-o mână non umană, căci Dumnezeu numai om nu este, n-are cum, se strecoară precum acul pe sub piele….
Mi-e teamă să povestesc…. N-am dat importanță Bruxelles-ului, aveam de gând, printr-o împrejurare la fel de ciudată, să mă eschivez plecării. ,,Cu degetele-nsângerate, descărnate binișor”, zic, ,,numai avioane și cântări la dracu-n praznic nu-mi mai trebuie acum.” Pe cine să acuz de nefericita întâlnire între un picior drept orb și-un opritor de poartă țeapăn încastrat? Pretenașul moldovean, furnizorul meu de tablă tip țiglă, era grăbit să ajungă la București, frate-miu, prim conducător de cărăușie în curtea clientului, la fel de prompt când se preconizează ceva pe fugă, nu putea anticipa coliziunea și picajul periculos inevitabil din care nu m-am putut redresa. Să ader la curentul ispășirii păcatelor anterioare? Nicicum. Am pățit-o, o s-o duc. Ce fiori! Și dacă adia boarea cea mai nevinovată de vânt și resimțeam acut durerea până-n adâncul inimii. ,,Adii, vântule, adii!”, dădea să spună poetul, ,,Adie-n altă parte, Doamne, c-am la treabă!”-nfrunta constructorul stoic durerea printre scrâșniri de dentiție. Adio capitală europeană, adio frică de zbor! Și cum nu ador străinătățurile mă resemnasem, adus nițel de spate, înfășurat în patru rânduri consecutive de bandaj de conjunctură, că bună invenție sta să fie sulul de șervețele și utilă, schimbate de roșul A2, intens de la izvoare până la vărsare. Mă adun. Voi supraviețui. Cu puțin noroc, într-o săptămână am două degete…. Cu față comercială. Griji să nu-mi fac? Ei, cum nu? De-ați ști ce ochi iscoditor are lentila imortalizatoare…. Firul de păr plecat parcă la bătălie, bronzul inegal, ceva gâlme ivite isteț pe sub epiderma patruzecistă, o urmă gâdilătoare de mustață nerasă sub nas, o pleoapă din ce în ce mai lăsată, maxilare fără debordantă expunere, burți, picioare sculptate-n musculatură minimalistă. Spuneam de…. Iar am uitat care-s de picioare și care de mâini. A, de carpiene! Din nou aezi instalați în mintea-mi tulburată la văzul capelor însângerate dară să are ogoarele stihurilor: ,,O, voi degete înmărmurite,/ V-aduc tribut acoperișurilor ticluite,/ V-adăp în apa robinetului cuminte/ Și trupul vost’ îl dăruiesc acestei table sfinte!” Privind opera hazardului nu mai aveam ce aere superioare să încerc, călătoria mea părea definitiv compromisă, inclusiv lucrătura de casă ce aștepta să-i schimb formele din temelii. Așa află oricine cât de scurt e pasul spre nenorocire. Nu eram la prima constatare și nici la cel mai grav accident, în urmă cu 13 ani fusesem la o secundă de-a-mi pune cruce gemenelor de la mâna stângă, arătător și mijlociu ciuntite de-o ,,roată de foc” prinsă-n țâțâna Flex-ului. Noroc cu fratele, grabnic preschimbat în asistent, ce-mi aeră respirația piedută-n semi leșin și-mi udă fruntea îmbrobodită de roiuri de stele cu ditai cana de apă. Ca și-atunci, soția-mi era plecată, încât apostrofarea miloasă avea să rabde o zi. Chiar dac-ar fi sunat, n-ar fi putut afla nimic, și-ntâia dată i-am răspuns nisnai: ,,Sunt bine, sănătos!” Ce să afle de la un înciudat pe propria neglijență?
Adevărat este că în clipele de-ți dă ocol inevitabila catastrofă îți fuge gândul la toate, iar mie îmi trecuse un afet de tun clasat în măgura pe care se-nalță mausoleul mărășeștean prin minte, cel călărit împreună cu Arcuș pentr-o imortalizare…. Și nu-mi fusese afin, nu tată, nu văr, nimic, un simplu coleg de muzică, uneori, ce-mi înaintase o invitație duminicală din prea multa-i singurătate, fiindcă….
Bietul. Uite, de aceea să nu aud de plecări pe-afară. Mai că-mi cerusem osânda să nu fac drumul dus-întors către Belgia. Când închizi ochii și-ți zici ,,să nu se-ntâmple…” vrerea se trece-n opoziție și nebunia se declanșează. Bine că am avut un zbor ferit de teama că avionul se putea prăbuși, afli chiar din gura steward-ului că nu se găsește în lista lor accidentele aviatice: ,,Nu astăzi!”.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share