Fărădelegea lui Călin – Scuzați, vă rog…


Îndrăznirea. S-o mai spun o dată. Prefer să spăl rufa murdară doar aici. Unui domn îi răspund așa: mă lupt cu legislația de plăcere.
Ca să nu mi se impute o conexiune cu orice schimb monetar. Și nici altora cărora articole nouă, de apartență capitolului trei, le șterge din cazier, nu mai însemnează de fapt, de la crimă la vorbă nesăbuită tot. Se întâmplă uneori să iei lucrurile altfel, să fii ținut cu forța și din victimă să devii atacator nepedepsit, Art. 24 menționează generalitatea: ,,Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri fizice cărei făptuitorul nu i-a putut rezista.” Restul de șapte cauze de nepus în contul cuiva, chiar dacă evidența le declară demne de judecare, condamnare și încarcerare sunt de natură morală, excesivă, vârstă sub cea de majorat, iresponsabilitate, intoxicație, eroare și fortuire.
Plus domeniul de acțiune, definire și areal. Art. 23, Al. 2, îndrumă către ultimul din serie, Art. 31, introducând o excepție, a cazului fortuit, ,,Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților…”, traductibil ,,Fapta se incriminează, nu și persoana…” M-am blocat iarăși fiindcă nu pot desprinde un șir de acțiuni de acționar și nu văd nicio formulă diferită de construcție la 31, cele șapte părți, 24-30, arată aproape exact ca-n citatul paragrafului anterior, ,,Nu este imputabilă…”, ,,Nu constituie…” ,,… din cauza…” sau ,,… al cărei rezultat…” ,,… nu putea fi evitat.”, etc. Ce semnifică imputabil? Precis și sigur ce dictează și guvernează limbajul românesc, dicționarul explicativ: ,,IMPUTÁ, vb. I. Tranz. și refl. impers. 1. A (i se) reproșa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri.” Am căutat și altă cale de descifrare, ,,efectul” trecându-l de partea cealaltă, adică de la nulitatea acuzării, are fără tăgadă această extensie, la sinea faptei, infracțiunea, care până la ,,… excepția cazului fortuit.” devine logic și liniștitor. Redau tot Art. 31 ca dovadă: ,,Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută.” Unde învinovățește pe acest segment de raționament, unde diferă? De aceea ambiguitatea efect-infracțiune, efect-daună trebuia eradicată pentru cea mai corectă dintre interpretări.
Trecem totuși prin fiecare. Art. 25, referitor la constrângerea morală, nu spune exact până la ce nivel devine nulă acuzarea celui ce primind o amenințare verbală, prevăzând și anticipând un pericol grav pentru propria persoană, una apropiată sau alta de care i-ar păsa, ar fi nevoit să înlăture posibilul deznodământ oricum prin anihilarea atentatorului.
De interes găsesc inclusiv Art. 26, Al. 1, cel ce depășește limitele proporțiilor forțelor contrare în legitimă apărare, bâtă pentru bâtă, ochi pentru ochi, aici iertate ,,… din cauza tulburării sau temerii…” Al. 2 procedează identic pentru starea de necesitate, trecând mai departe de închipuirile persoanei vizate, ,,… care nu și-a dat seama…” Să repet că mi s-a părut imposibilă cântărirea justă și marja relativă, cu potență de atingere a minimului și maximului conoscibile cu ușurință în ambele variante când au fost aduse în atenție la Art. 18?
Minorilor li se impută discernământul, Art. 27 anulează ,,răsplata” adultă, la fel, fără să amintească măcar vag că nu scapă definitiv de corecție, doar fiindcă ,,… nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.”, nu-i șterge cu buretele greșelile.
Iresponsabilitatea Art. 28 are destule fațete, bolile psihice fiind principalele probe aduse dezincriminării făptașului. O pierdere de conștiență ce putea fi cumulată cu intoxicația involuntară cu alcool sau cu substanțele psihotice indexate la Art. 29.
Și voi puteți apela la subterfugiul neștiinței, și pentru inexistența unei stări, și pentru consecințele faptei, pentru necunoașterea dispozițiilor legale extrapenale, chiar pentru un bagaj juridic eronat. (Art. 30)
Din nou parcă sună a scuze nefondate….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share