Fărădelegea lui Călin – Moșcăială


Să enumerăm toate bunele…. De-ajuns câte rele-s.
Așa mă obișnuisem să cred, că vorbim despre cele ce nu-și găsesc locul între oameni. Dăunătoarele. Cum sunt poziționate cuvintele Art. 18, Al. 1, dai să pricepi greoi: ,,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.” Prima propoziție au sucit-o și învirgulată…. Chiar nu era nevoie de condiționalitate, ci de explicitare, în locul lui ,,dacă” trebuia ,,care” și-ar fi arătat astfel: ,,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală care are stipulate în lege cauze justificative.” Ori se păstra partea ultimă cu formula de început ,,Fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune, dacă….” Ce se distinge cu dificultate sunt patru noțiuni puse cap la cap fără oferta unui înțeles complet. La o superficială privire s-ar deduce că legea penală nu s-ar ocupa exclusiv de arealul infracțional, ceea ce este fals. Următoarea disfuncție induce ideea unor concesii în beneficiul anumitor eludări ce se află în penal, dar pot trece drept negustorie cinstită dacă o altă lege conține indulgențele salvatoare. Sau trimiți la pușcărie, ori nu există motiv și nu-i de trecut în ilicit, deci inexistent în Codul Penal. Al. 2…. Stupid. Nu poți acuza pe… Dumnezeu că a făcut prăpăd lui Petru și Pavel în ogradă, deoarece… neavând de unde-l lua n-ai făptaș, dar pământenii sunt pasibili de vină sau nu: ,,Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților.” Concluziv, consider inutil articolul și soiul din care se trage: ar fi, dar nu este.
Însă vin domniile juridice și-mi reduc raționamentul la zero. Au ,,scornit” ei ceva. Totuși, găsesc necesară disertația anterioară, o simplă enumerare, neexhaustivă, la finele căreia se așeza frumușel un ,,etc” mi-ar fi închis pliscul la urgență. Art. 19 se numește ,,Legitimă apărare”. Al. 1 încuviințează… ,,crima”: ,,Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare.” ,,Omoară-l, sunt de acord! Te absolv de orice vină!” Doar retorică personală exagerată. Pertinentă pe jumătate. A doua parte din întreg se divide în două alineate spre generalismul și particularitățile apărării de sine, dar măsurabilă pe cât poate un ins sau mai mulți cântări dramatismul situației. Al. 2 asigură cadrul, acela al înlăturării unui ,,… atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, drepturile acestora sau un interes general…”, dar, pentru justețea interacțiunii, ,,… dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.” Și caut câteva exemple de reacțiune după citarea Al. 3 de cum să respingi ,,… pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau alt loc înprejmuit ținând de acesta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități ori în timpul nopții.” La găini ieși cu pușca, dar tragi în aer, la picioare, cu cartușe umplute cu sare, n-o să ucizi picatul în greșeală pentru doi fulgi și trei pene. A, dacă-ți sare la gât țintești unde-ți vine. La fel și-n casă. Fuge, nu se repede spre tine sau alt membru al familiei, lași banditului o cale de supraviețuire.
Spre aceeași direcție se îndreaptă faptele când starea de necesitate impune salvarea ,,… de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel…”, a vieții, integrității corporale sau sănătății…, ,,… dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.” – Al. 2, Art. 20. Ar fi cazul unei terțe persoane. Vecinul, pasă-mi-te. Vede de peste gard hoțul, simte că se duce spre proprietar și-i dă el în cap, ca să n-apuce ,,năpârca” să-l păgubească de bunătate de megieș.
Art. 21 prevalează de învinuire pe cei ce exercită un drept sau îndeplinesc o obligație. Paznicii, etc.
Art. 22 permite altuia să facă dreptate cu consimțământul persoanei vătămate, ,,… dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.” (Al. 1) ,,Vecine, pot să-i ard una…? Dă-i, că și el mi-a dat. Da’ să nu-l omori, că ne…!” Deh, Al. 2 o cam sucește, consimțământul ,,… nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții, precum și atunci când legea exclude efectul justificativ al acesteia.”
La legitimă apărare, vă doresc!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share