Fărădelegea lui Călin – Bandaj


Stau. Și stau. Și câte nu se-ntâmplă.
E antonimie toată ziua. ,,… săvârșește… inacțiuni…”, face nefăcute…. Cine mă contrazice-i tai nasul! În locul deciziei cu cifră fără o sută satanică în Monitorul Oficial, 566, urmată de o dată din seria marilor profeții, 17.07.2017, de neconstituționalitate a părții de mijloc din Al. 1, Art. 35, ,,… și împotriva aceluiași subiect pasiv…”, mă legam de logica existenței inexistenței, care depășește o chestiune nepalpabilă, voința. Dar, să citim pe de-a-ntregul: ,,Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.” Doar ardelenii puteau cere scoaterea sintagmei, cei din Arad. Nu trebuia o parainstanță pentru corecție, subiecții pasivi, dacă nu sunt definiți cu precizie, rămân ceea ce literalmente înseamnă, inactivi. În comă, dormind…. Sau simple statui. Mai curând umblau la ,,rezoluții”, ce din punct de vedere juridic înseamnă ,,desființare retroactivă a unui contract cu executare…”, restul înțelesurilor fiind la fel de nepotrivite, ,,hotărâre…”, ,,rezolvare pe care cel în drept…” Cine să dea drept infractorului? Articolul 35 are o titulatură care, la fel, ar fi putut renunța la ,,unitatea…”, lăsând scris doar infracțiunea continuată și complexă. Asta descriu și alineatele, cele două situații, una în care pe bucățele ajunge la același rezultat imputabil, condamnabil și a doua, din Al. 2, ce acumulează fapte penale diferite din ,,… o acțiune sau o inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.”
Pentru ele un spor de pedeapsă, continuata poate primi în plus la Al. 1 ,,… cel mult 3 ani…” sau o treime în cazul amenzii. Al. 2 este ilogic, infracțiunea complexă a fost deja definită, mai multe pentru împlinirea uneia. Atunci, cum ,,… se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.”? Chiar Al. 3 recunoaște, întărește sesizarea mea, însă, folosește numai două planuri, unul principal și unul secundar, în cazul gravității sporite al lui se aplică penalizarea pentru infracțiunea complexă consumată de la Al. 2. Sunt confuz. Apare încă un termen, ,,intenție depășită”, neexplicat. Și o complexitate de doar două părți. Chestiune inexistentă în Art. 35.
Aceeași confirmare în continuare. Art. 37, referitor la găsirea altor vinovății, componente ale infracțiunii, fie continuată, fie complexă, după judecare, bine, mă întreb cum și-au făcut treaba anchetatorii și judecătorii dacă nu le-au descoperit anterior verdictului, conține aceeași sintagmă deja utilizată, ,,… acțiuni sau inacțiuni…”, ce exced clar cadrul minimal și neobligatoriu al cifrei doi. Ce scoate în evidență? Lipsa de indulgență, sentința ,,… nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.”
Dacă n-o să vă distreze numele articolului 38, ,,Concursul de infracțiuni”, Al. 1 fără îndoială va smulge măcar un zâmbet pentru soiul inventic al unui nou limbaj românesc: ,,Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană…” Niciun deranj, numai să se ceară Academiei Române acordul pentru înscrierea între sintagmele de uz larg, altfel, ca beneficiar de drept al legislației, îmi asum orice fel de decodare, printre ele cea în care ,,real” întărește sensul ,,concursului de infracțiuni” și conduce direct la sensul ,,întrecere”…. Care? Se concurează pe sine? Să vedeți însă continuarea. Situația are loc ,,… prin acțiuni sau inacțiuni distincte…”, am eu ceva cu nefacerea asta…, ,,înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.” Mă întorc la infracțiunea complexă. Constitutivă sau element circumstanțial agravant, una plus cea finală la mine fac două și le-aș condamna evident pe ambele. De aici dilema. La concurs acțiuni, deci mai multe de pedepsit, la complexă acțiune, dar cel puțin dublă vina. Parcă-i un piculeț de echivoc. Apoi, ,,Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.” Oare mai era nevoie de addendum? Asta-i când realizatorul este deștept, iar utilizatorul nu poate depăși stadiul piciorului de broască. După viziunea dânșilor legislatori. Ia să luați una bucată ,,inacțiune” și s-o analizați la sânge, să-mi spuneți cuțu dacă n-o fi identică sau apropiată ,,… împrejurărilor în care au avut loc sau a urmărilor pe care le-au produs…” acțiunile infractorului, încât forma de ,,concurs formal de infracțiuni” să nu-și găsească întrebuințare și să ocupe spațiul alineatului 2.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share