Fărădelegea lui Călin – Ambuscadă


Trump este american. Geaba europenii-l huiduie pe la colțuri, măcar pentru obârșie și-ar trebui să-i mulțumească că încă există un loc pe pământ unde plătește oricine greșește.
Filmele de aceeași origine sunt la fel de prețuibile, conțin adevăruri crunte, dar corecte. Detenție 240 de ani, lichidarea insului ce a curmat cu sadism și cinism viețile altora. Cu toate că nu-i mai breaz cel ce la rându-i aplică metoda letală de contracarare, dar sănătatea comunităților se ameliorează cu fiecare coerciție definită în parametrii reali. Până la două puncte Al. 1 pare în regulă: ,,În caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte după cum urmează…” Am omis numărul articolului: 39. Cu o poveste interesantă, scurtă, că fusese în vechiul Cod Penal 34, că mai făcea referire la 120, motiv pentru care Înalta Curte de Justiție și Casație a adăugat două lămuriri în privința grațierii: cea individuală se aplică numai la pedeapsa rezultantă și… O idee expusă bine, totuși, de zăbovit la ea. Sau nu. Avem deocamdată ce discuta. Literele a-e oferă combinațiile posibile între detenția pe viață, cu închisoarea, pedeapsa cu amenda și un raport de 1/3 supliment. Probleme, Gogule! Grijă mare la ce-ți vine a face! Sau mai bine nu. Omori șapte,-i totuna cu unul singur hăcuit după ,,metode științifice” cu adaos de alte mici porcării de pedepsit cu ,,banala” întemnițare sau amendă, ,,… se aplică pedeapsa detențiunii pe viață.” – lit. ,,a”. Litera ,,b” dă tonul triadei ,,păcătoase”, insuficientă după părerea-mi, de niciun folos insului delicvent, nici păgubitului: ,,când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.” Tocmeală multă, scenarii diverse urzite explicativ de decizii cu sutele, reglaje ale aceleiași Curți…. Și dacă fac un exercițiu de memorie imediat îmi dispare mirarea pentru multe cazuri celebre depuse-n berna corectitudinii sau lăsate la discreția prafului prin sertare, un 70/2007 al Înaltei…, cu specificația ,,recursului în interesul legii”, în care instanțele nu pot cere direct contopirea pedepsei principale cu cele ale ,,infracțiunilor concurente”, dacă în primă fază judecătorească nu s-a cerut. Folosul licit ar fi necesitat însă intruziunea fără de ocoliș în miezul unui atac frontal. Să denigrez puțintel și conținutul literei ,,c”, pe drept: ,,când s-au stabilit numai pedepse cu amenda, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.” Între ,,grea” și ,,mare” sunt diferențe uriașe, iar amenda face referire strictă la bani, de aceea potrivită ar fi fost referirea directă în propozițiile 2 și 3 la cuantum. Lucrurile ce păreau a urma un curs normal de un întreg și a treia parte din altceva se schimbă radical la lit. d, unde melanjul între închisoare și măsurile pecuniare reparatorii a găsit de cuviință ca ambele să fie încadrate în maximul solicitat de instanță, fără reduceri. Iar ,,e”-ul decide proporționarea cumulului de mai multe pedepse cu închisoarea și mai multe amenzi după rețetarul anterioarelor ,,b” și ,,c”: (1+1/3) + (1+1/3). Cu nimic greșit Al. 2. În logica precedentului. Are însă o omisiune, nu specifică ,,… maximul general al pedepsei închisorii…”, fixează limitele depășite ,,… 10 ani sau mai mult…” decât acesta și ,,… 20 sau mai mare…” pentru cel puțin una dintre infracțiunile concurente. Deci, ce depășește comută pedeapsa în detenție pe viață.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share