Cotețul cu metafore – Candidatură


Candidatură

În panoplia numelor cu ,,escu”
Se-adaugă de azi… Turcescu.
Căci ,,escu” a fost de-atâtea ori
Numai la nume de conducători.

A fost odată, împușcatul Ceaușescu,
(Să nu vorbim aici, de Antonescu!)
A fost, apoi, cu zâmbet, Iliescu,
Urmat timid și de Constantinescu,

Veni apoi, la rând, Traian Băsescu
Și se ridică -iată!- și Turcescu!
Fiindcă Băsescu e oleacă… acuzat,
Și altul n-a găsit, drept candidat!

Căci, PMP-ul lui cel mult iubit,
Având ca siglă mărul… otrăvit,
Atâta s-a gândit, mai mult ca alte dăți
Că numai Robert are calități!

Păi cine altul, dacă nu doar el,
Care-a slujit ca un soldat fidel?
Pe frontul de partid, acoperit,
Apoi, drept colonel… descoperit?

Ce-a fost, a fost, ce mai contează?
Ideea e că Robert candidează!
Și ca în orice luptă, din câte înțeleg,
Partidul a avut nevoie de-un strateg.

Un ofițer sadea, cu viziune clară,
Ce va aduce disciplina militară,
La rang de disciplină de partid,
Cu care, perspective se deschid!

Va fi vreodată Robert un primar?
Vom ști curând, acum nu am habar!
Eu zic că el e numai o paiață,
Băgat la-naintare, anume scos în față!

Pentru că eu nu cred că dom’ Turcescu
Va spune vreun cuvânt fără Băsescu.
Și că, de fapt, el e-o marionetă
Jucând chiar conștient într-o scenetă.

Va fi împins din spate de către… marinar
Iar Robert nu va fi decât un… avatar.
E conștient și el, că doar e ziarist
Și poate de-aia-i vesel, în loc să fie trist…

Căci veselia-i vine, aflându-se-n postura,
De a-și atinge scopul doar folosindu-și gura
Adăugând o ,,bilă albă”-n palmares
Că el a candidat, chiar de n-a fost ales!

Și că, Băsescu, însuși chiar l-a lăudat
Când în campanie, pe Robert, l-a lansat
A spus de el că e un om curat, cinstit
Și mai ales de când a fost… descoperit!

În timp ce alții nu și-au asumat nimic
El a recunoscut, nu a tăcut chitic…
Așa ne spuse Băse despre omul lui
Cum o făcea odată, pe puntea vasului…

Asta-i cu PMP-ul și candidatul său…
Probabil, o fi bine! La alții-i și mai rău!
Și, de exemplu, ca distribuția în teatru,
Unii anunță candidați… vreo patru.

Iar alții-s, supărați nevoie mare
Nu-s mulțumiți că e cu… condamnare!
Cu toate astea ei sunt strâns uniți
Să nu ajungă pradă la cei… acoperiți!

Ori eu nu știu,că n-am prea multă școală,
Ori candidatura asta-i ca o boală:
Când te lovește, chiar de te păzești,
Nu te mai faci bine, nu te mai lecuiești!

Ajungi să fii mereu al bolii sclav,
Trăiești o viață-ntreagă doar bolnav!
Și nu știu dacă asta-i doar un fleac,
La boala asta încă nu e leac…

Atâta m-am umflat, de zici că-s Hulk!
Mă duc acuma-n pat ca să mă culc…
Că mă cuprinse-așa… o moleșeală
Și cred că mintea mea mă-nșeală!

Așa e mintea mea, e minte proastă,
Că nu e ea de vreo cultură vastă
Îmi joacă feste și mai aberez…
Când m-oi trezi, sper să nu candidez!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share