Cotețul cu metafore – Canicula
Ce bine-i, astăzi, să fii… mort!
Gândesc așa, fiindcă nu mai suport,
Căldura asta cruntă, ca de iad
În care, oameni din picioare, cad.
Ce bine-or duce-o acuma morții!
Să vezi ce ironie a sorții!…
În timp ce ,,sus” la noi căldura-i mare,
Acolo, ,,jos” au parte de răcoare…
Așa-i acuma pe la noi, de nu mai știi
Dacă acuma suntem morți sau vii
Și dacă ăsta-i iadul, de-l trăim,
Unde-om ajunge după ce murim?
Și pentru că pe-aicea nu mai e de trai,
O să visăm că iadul e ca-n… rai!
Atunci s-ar rezolva eternele probleme
Și s-ar elimina străvechile dileme.
Căci vom vrea toți, fără excepții
Și fără să mai ridicăm pretenții,
Cu toții-n iad, fără discriminare,
Să stăm, la Dracu’… la răcoare!