Cenaclul Alexandru Sihleanu – 21 Iulie 2018


SLOVA RÂMNICEANĂ, CA MIEREA, ÎN TIMP ȘI SPAȚIU

​Sâmbătă, 21 iulie, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” s-au întâlnit la un eveniment editorial la Clubul „Femina 2”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, locație care s-a dovedit, de această dată, cam strimtă pentru o sărbătoare a cărții.
Moderatorul evenimentului, dir. Centrului Cultural, prof. Violeta Vîlcu: „Bine ați venit, în această zi călduroasă! Din fericire, se va întâmpla că se vor lansa două cărți. Este vorba despre „Răzbunarea Mierii” (roman), Ed. Rafet, 2018, autor Constantin Marafet și „Grebănu în timp și-n spațiu”, Ed. Rafet, 2018, autor Dumitru Hangu. Peste puțin timp va avea loc lansarea cărților din proiectul ,,Scriitori râmniceni”. Nu m-am așteptat că o să veniți în număr foarte mare. O să schimbăm locația. Am început să citesc ,,Răzbunarea Mierii”. Este un roman dur. Găsesc în carte foarte multe dintre poveștile mamei. Bunicii nu au vrut să-și dea pământul la colectiv. Îi luau dimineața în căruță, îi plimbau pe uliță și cei care priveau, aruncau cu pietre în ei. Personajele nu mai trăiesc. Cartea dlui Hangu este o monografie, vorbește despre comuna Grebănu. Dna Mioara Bahna o să vă vorbescă despre cartea dlui Marafet”
​Mioara Bahna: „Nu știu cu ce să încep. Pentru Constantin Marafet romanul acesta este prima creație de acest gen. Dacă a dat cep la proză, sunt convinsă că s-a îmbolnăvit de proză. Este o carte, dacă ar fi fost publicată sub alt nume, ar fi avut mai mult succes. În literatură, după ce ai fost așezat pe un raft în lumea literară, greu mai ieși de acolo. Constantin Marafet, prin contribuții individuale, nu este așezat acolo unde ar trebui. Este vorba și de alți scriitori care au trecut la proză. Romanul acesta, nu zic că este excepțional, dar se apropie de excepțional. Nu problematica este cea care dă valoare acestui roman, ci stilul. Primele pagini sunt deosebit de valoroase, după aceea coboară pe pământ, este calofil, arborescent. Personajele lui sunt lovite de soartă, dar fiecare și-a trăit suferința în felul lui. Doi oameni, unul avocat, rămâne un fiu al satului, chiar dacă stă la oraș. Fratele lui rămâne la sat, chiar dacă este privit cu un ușor retard, este serios, muncitor. Avocatului i s-a simulat un proces, condamnat în contumacie, șaptesprezece ani a trăit în podul casei. Un alt prieten scriitor i-a spus să facă un alt volum, să ducă mai departe lumea de aici, să îl oblige pe cititor să continue ce s-a întâmplat cu fiul avocatului exclus din facultate. Cartea dlui Dumitru Hangu, un vechi colaborator al meu, îl știu ca un împătimit de literatură, în special epigrame, este o monografie a comunei Grebănu.” ​
Violeta Vîlcu: „Încă un scriitor greu al buzoienilor, scriitorul Marin Ifrim. Îi dau cuvântul.”
​Marin Ifrim: „Pur și simplu, parcă mi s-au luat cuvintele când a vorbit dna Bahna.Suntem mulți, este bine că nu suntem toți, lipsesc, totuși, unii. Ce să vă spun despre Marafet? Dincolo de această carte el face istorie aici, la Râmnicu Sărat. Aici s-au născut oameni mari, oameni morali. În urma lui rămân cărțile pe care le-a publicat. ,,Răzbunarea Mierii” și ,,Înălțimea frigului”, acum realizez că frigul este mai mare cu cât urci. Am colaborat foarte mult cu Constantin Marafet, nu știu cum îl văd alții, aici îi vor fi recunoscute meritele, este un scriitor adevărat. Îl felicit pentru aceste cărți. Despre dl Hangu, îl felicit pentru această carte. Îl cunosc mai mult ca epigramist. Acestă carte se adresează comunității, îl prețuiesc pentru seriozitate și echilibru. Vă mulțumesc!”
​Violeta Vîlcu: „O să schimb puțin ordinea, dna dr. Dediulescu.”
​Lucreția Dediulescu: „Îi mărturiseam dlui Marafet că eu am trăit aproape de eroii din această carte. Milițianul de acolo, de la Buda, l-am cunoscut, i-am cunoscut pe unii dintre eroii romanului. Vă felicit! Cartea este deosebită. Cartea dlui Hangu a prezentat lucruri foarte interesante. Am deschis-o astăzi și am aflat despre Homești lucruri interesante. Vă felicit și așteptăm și alte evenimente literare.”
​Violeta Vîlcu: „Așa este, romanul te captivează de la început. O carte frumoasă. Pe lista mea, dna Stroe Virginia.”
​Stroe Virginia: „Am să dau citire cuvântului dlui Emilian Marcu: ,,Deși debutant în proză, și mai ales cu un roman, Răzbunarea Mierii, Constantin Marafet reușește încă din primele pagini să convingă cititorul, prezentându-i o adevărată lecție de viață. Cei doi frați, personajele principale ale romanului, cu destine diferite până la un punct, au aceeași traiectorie a unor drame existențiale. Gheorghe Sultănescu, cu un defect de pronunție, un om cu o educație intelectuală precară este posesorul unui caracter de excepție. Ajuns în pușcărie pentru faptul că șeful de post din comuna sa, un obsedat sexual, încearcă, prin toate mijloacele să o posede pe soția sa. La început este toturat de milițian pentru a afla dacă și unde a ascuns niște aur găsit în una dintre surpările de maluri (fapt real de altfel, dar bine ascuns), apoi arestat, condamnat la urgență pentru furturi presupuse (pe care le săvârșise de fapt un acolit al șefului de post) și pentru opunere la arestare. Fratele acestuia, Petru Sultănescu, avocat de mare notorietate în București, este condamnat pe motiv de apartenență la un partid oponent partidului comunist, luând atitudine la alegerile trucate din 1946. Aflând, la timp, despre condamnarea ce urma să o săvârșească, își face o ascunzătoare în podul casei, chiar sub ochii urmăritorilor și timp de 17 ani locuiește acolo până la amnistia generală din 1964 a tuturor deținuților politici. (…) Și în timp ce străzile răsunau de cântece patriotice, soția lui Gheorghe, cel ucis în închisoare, primește două scrisori care urmau să-i sporească și mai mult drama. În una este anunțată de moartea soțului și în a doua de exmatricularea din facultate a fiului lor, Radu. Răzbunarea Mierii este un roman cu un puternic impact social și moral asupra cititorului care, poate că doar din poveștile părinților și mai ales ale bunicilor a auzit despre dramele imense din acea perioadă de tristă amintire. Constantin Marafet reușește prin acest roman să împrospăteze memoria aducând în prim plan suferințele unui popor ce a trebuit să ispășescă pedepse pentru vini necunoscute și să fie sacrificat de hoardele de nulități. Nu voi spune nimic despre titlul romanului cel care are o anume cheie în conținut, anume pentru a lăsa cititorului posibilitatea de a descoperi această enigmă.”
​Violeta Vîlcu: „Cartea ,,Grebănu în timp și-n spațiu” vorbește despre tot ce înseamnă istoria zonei, personalități și să continuăm cu dl prof. Liviu Nicolae.”
​Liviu Nicolae: „Cititorului neavizat i s-ar părea că romanul se termină ex abrupto. Pe o distanță de 70 de ani face un slalom special, după principiul cine în viață se implică, se complică. Se pornește de la fapte și personaje autentice, prin limbaj dublat de calitățile particulare: naturalețe, demnitate, armonie și finețea stilului. Dl Hangu se înscrie în categoria acelor scriitori, cu predilecție pentru monografie. Tratează exhaustiv, din toate punctele comuna Grebănu: istoric, geografic.”
​Violeta Vîlcu: „Urmează Gina Nechifor.”
​Gina Nechifor: „Voi citi cuvintele dnei Cătălina Șoltuz: ,,(…) Romanul Răzbunarea Mierii aduce în prim plan o poveste, doi frați, două destine diferite care au îndurat osânda vieții în așteptarea unui trai cu gust de miere. Iscusința de a prezenta în detaliu satul și viața țăranului român, precum și talentul de povestitor sunt doar două dintre atuurile scriitorului Constantin Marafet, atuuri care vor cuceri iremediabil cititorii. Felicitări pentru harul de a așterne pe hârtie povești de viață tulburătoare și pline de învățăminte! Lectură plăcută!” Eu aș vrea să vă spun, impactul pe care l-a avut lectura asupra mea. A fost un popas sufletesc din care am ieșit mai bogată sufletește. Încă am scenele în minte. Voi cita chiar din prima pagină: ,,Niciodată nu cobora ziua în satul cu dealuri mărunte și mândre. Era noapte continuu. O noapte, care nu se mai termina, se așezase confortabil ca într-un fotoliu vechi în sufletele budacilor, suflete pustiite de neîmpliniri. Și zâmbea noaptea aceasta. Ninsoarea trandafirilor negri chema fluierând animalele pădurii în sat, să le fure aburul cald din nări. Satul arăta ca o mireasă bătrână fugită de la propria nuntă. Hăituit. Casele mici, cu prispă, acoperiș din șindrilă cernită, două, maxim trei camere joase, cu pereți din paiantă, lipite cu lut din dealul Lupului, stăteau drepte în gerul ca o oglindă.” Aceasta nu este o carte, este carte. Cel mai bine ar fi să o citiți, o carte pe care nu o lăsați din mână.”
​Violeta Vîlcu: „Urmează Luminița Răileanu.”
​Luminița Răileanu: „Fire analitică și oarecum reticentă, am pornit totuși lectura acestui roman cu sufletul deshis. Motivul? Titlul și coperta. Le-am resimțit cu un îndemn la o plimbare cu întrebări și mirări la tot pasul. Mirarea mea nu a fost doar pentru situațiile aduse în prin plan, ci și pentru modul în care curge această carte, pentru modul în care autorul scrie această carte. Am simțit tot timpul că poetul Constantin Marafet, nu s-a dezlipit nicio secundă de proaspătul descoperit, prozatorul Constantin Marafet. În Răzbunarea Mierii am găsit lumină, emoție, iubire, dramatism, curaj, ironie, autoironie, umor fin, teamă, singurătate, durere, și multe alte stări, fascinant redate de autor. (…) Cartea rămâne deschisă. Constantin Marafet lasă larg deschise toate porțile spre povești următoare. Finalul cărții, nu este și finalul poveștilor. Petru Sultănescu pare a fi câștigat lupta cu greutățile vieții și că ar fi ajuns la marginea supărărilor. Gheorghe Sultănescu moare în spital după o o altă evadare, dar își continuă destinul prin Radu, fiul său, student exmatriculat de la Drept și posesor tainic al comorii, mierii din titlu, lăsată de tatăl său. Pe lângă cele două povești de viață centrale, autorul redă și altele, adiacente, dar la fel de plin e de suspans, alte lecții de viață care țin cititorul cu sufletul la gură. (…)”
​Violeta Vîlcu: „Prietenul și colaboratorul nostru, Matincă Costea”
Matincă Costea: „Eu nu voi vorbi despre carte, voi prezenta un moment umoristic pentru relaxarea atmosferei.”
Violeta Vîlcu: „Cu acordul dvs., Aneta Pioară.”
Aneta Pioară: „Voi vorbi despre autenticitatea evenimentelor. M-am bucurat că autorul a dus acțiunea chiar pe Valea Râmnicului Sărat. Sub numele acestor personaje vedem întreaga societate românească. Trebuie să spunem, autorul trebuie să amestece din realitate, din lecturile pe care le are, dar imaginația joacă un rol pricipal. Pentru tot, n-am decât cuvinte de laudă.”
Violeta Vîlcu: „Urmează dna Angela Silion.”
Angela Silion: „În trei ore, în trenul regio, mi-am amintit cum făcea mama iarna, pâine. Vreau să-l felicit pe autor pentru munca, activitățile pe care le generează. Suces, în continuare. Are un parfum pentru femei.”
Violeta Vâlcu: „Dl. prof. Mihai Constantinescu
Mihai Constantinescu: „Domnilor, Cristi Rusin care a susținut săptămâna aceasta, la Biblioteca Municipală, o interesantă conferință, Ierusalim-Orașul Marilor Religii. Lui și dlui Dumitru Hangu care în loc să vorbească despre conferință, vorbea despre Zăplazi: Auzim cât de sublim/ Vorbești de Ierusalim,/ Noi cu toții te-admirăm,/ Dar acum ne întrebăm/ De ce domnul Hangu azi,/ Bate câmpii prin Zăplazi. Tot la Biblioteca Municipală, și tot săptămâna asta a fost organizată și o întâlnire, in memoriam Mircea V. Homescu. Dumnezeu să-l odihnească! Domnilor Constantin Marafet și Dumitru Hangu: Astăzi, sâmbătă zi mare,/ Că la Centru e lansare!/ Costică-și declină rangu/ Și Mitică-i ține hangu; Când romanul va citi,/ Încântat peste măsură,/ Cititorul va rosti:/ Asta, da literatură! Domnului Dumitru Hangu, autorul monografiei ,,Grebănu în timp și-n spațiu’m: Grebănu ascuns de dealuri,/ Totuși printre constelații,/ Prin cartea domnului Hangu /Străbate-n timp și-n spațiu; Vine c-o monografie/ S-o citească cu nesațiu,/ Pornind în călătorie,/ Cititoru-n timp și-n spațiu.”
Nicolae Constantinescu: „Sunt bucuros să mă aflu, astăzi, aici, la această dublă lansare: romanul Răzbunarea Mierii, autor dl Constantin Marafet, din care a publicat mai multe fragmente în Glas râmnicean și monografia dlui Dumitru Hangu, Grebănu în timp și-n spațiu. O literatură reprezentativă pentru spațiul de la curbura Carpaților și îi felicit pe ambii autori.”
Violeta Vîlcu: „Acum, să dăm cuvântul autorilor.”
Dumitru Hangu: „Vă mulțumesc. Înainte de toate, o epigramă dedicată Marii Uniri. (Jocurile Marii Uniri) Buzău, Alba, Dealul Spirii,/ Locuri ce aduc noroc,/ Sârbă, brâu, hora unirii,/ Însă… fără „Kazacioc”. Nu o să vă rețin prea mult atenția, o să prezint cât mai succint Grebănu în timp și-n spațiu. În timp: – Epoca bronzului – Cultura Monteoru – Așezări geto-dacice. Spațiu: – Râmnicean din zona Subcarpaților de Curbură. Orașul Râmnicu Sărat a avut un rol deosebit: economic, cultural, social. Istoricul C. C. Giurescu amintea: ,,Rolul de centru de negoț pentru sătenii de pe Valea Râmnicului Sărat. (…) Aceste localități se aflau pe drumurile negustorești de la poalele Subcarpaților”. Grebănu, atestat documentar 1515 de Neagoe Basarab. Satul Herăști, 1568, Alexandru al II-lea Mircea. Satul Putreda Mare (Livada), 1583, Mihnea al II-lea Turcitul. Satul Zăplazi despre care vorbește un zapis din anul 1742: ,,Eu, postelnicu Negoiță Topliceanu i-am vândut Sfinției Sale, vie făcătoare în dealul Zăplazilor.” Următorul proprietar, cunoscut la Zăplazi a fost tatăl episcopului Chesarie al Buzăului, 1800 – 183. După decesul tatălui, printr-un zapis, 28 feb. 1831, episcopul Chesarie donează cele 21 pogoane vie, casa și celelalte acareturi, Mănăstirii Găvanu. În perioada 1900 – 1948, la Zăplazi au apărut conace și vie, boierul râmnicean Manelaș Chircu (1864 -1940) și pictorul Ștefan Popescu (Baldovin), 1872 – 1948. Menelaș Chircu în anul 1898 pune bazele Societății de jocuri, port popular și muzică ,,Chindia”. – Personalități: Traian Săvulescu, n. 1889 Râmnicu Sărat – m.1963 București. Bunicul lui Traian Săvulescu a locuit în Grebănu și a fost notar. Manolescu Chiraculi născut în Grebănu, 16 04 1886, general, a luptat în 1916 pentru apărarea Râmnicului Sărat, 1917 – Doaga și Mărășești, a fost comandantul Școlii de război și aghiotantul prințului Nicolae. Pache Niculescu învățător în Grebănu, fiul său Octav Niculescu, chestor de poliție în orașul Odesa. Traian Dumitrescu prof. născut la Grebănu, 1916, în anul 1997 a scris ,,Transilvania – pământ românesc multimilenar”, două volume. Ginerele său Nicolae Cochinescu, în perioada 1996 – 1997 a fost procuror general al României. În această lună, 2018, nepoata sa Anca Jurma a devenit procuror șef interimar D. N. A. Prințul Costache Suțu, 1819 – 1894, ctitor al bisericii Sf. Nicolae din Grebănu. Nae Bătăturescu (Nicolae) 1892 Grebănu – 1981 Râmnicu Sărat, învățător, a luptat pe frontul Muntele Furu – Racovițeni 1916, Mărășești 1917. Învățător Grebănu, Jitia, Râmnicu Sărat, primar al orașului Râmnicu Sărat. Lola Bobescu născută 1919, nepoata lui Nae Bătăturescu, profesoară de canto la Bruxelles. Doctorul Dimitrie Bătăturescu,membru al Uniunii Medicale Balcanice. (…) Vă mulțumesc pentru atenție!”
​Violeta Vîlcu: „Să-l auzim și pe dl Constantin Marafet.”
​Constantin Marafet: „Vă mulțumesc, cu drag! Vă mulțumesc că ați venit în număr mare la acest eveniment. Sunt de acord cu tot ce s-a spus, aici, despre carte. Pe lângă Răzbunarea Mierii am mai lucrat la câteva cărți: Stelian Cucu, o mare personalitate a Râmnicului Sărat, fost profesor și director la C. N. ,,Alexandru Vlahuță”, Opere, cu prefață de Mioara Bahna, Stelian Cucu, Epistoliér (corespondența cu Octavian Moșescu și Vasile N. Uță), Octavian Moșescu, Călător sub umbra Râmnicului, cu ajutorul dlui Alexandru Măciucă, Constanța Abălașei-Donosă, Râmnicu Sărat în amintirile mele. Cărțile se vor lansa la o dată pe care o vom fixa cu dna director. Se află, aici, dl Valeriu Valegvi, poet, membru USR, de la Galați, căruia îi mulțumesc că m-a onorat cu prezența d-lui.”
Valeriu Valegvi: „Răzbunarea Mierii este o carte bună, excepțională.”
Constantin Marafet: Coperta cărții este realizată de Camelia Paula Lupu. Îi mulțumesc dlui Marin Ifrim pentru susținerea d-lui. Înălțimea frigului, este o carte de poezii, a mea, care se va lansa ulterior. Vă mulțumesc tuturor! Urmează o sesiune de autografe.
Sâmbătă, 28 iulie, începând cu ora 11:00, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi închinată lansării de carte: „O istorie a sportului râmnicean”, autori: Liviu Nicolae, Luminița Răileanu, Gina Nechifor și „Pamflete”, autor Viorel Dodan. Vă așteptăm, cu drag

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share