Pe urmele… Facebook-ului – Festivalul pereților


Ura mea pe maniera lucrului făcut cu eforturi dintre cele mai mari s-a estompat an de an. Evanescența gândurilor și faptelor potrivnice muncii n-a fost răul cel mai mare, mai devreme sau târziu înțelegi că fără să dai din mâini și picioare….
Ei, și ce dacă dai? Ți se ridică statuie? Sau ar trebui? De-alde persoane prețioase, cuprinse de modestie cât să li se aducă o laudă, am întâlnit destule. Prea puțini am avut ocazia să cunosc dintre cei ce te roagă încă de la primele tentative de elogiere să schimbi subiectul că se supără și pe-aici ți-e drumul.
Am testat poziția instalatorului înfierat în articolul ,,Sorb”, fără lichidul de rigoare. Aveam dreptate. Oricât loc ai avea stânga-dreapta, poziția este incomodă, imposibilă oricărei intervenții, până la una cât de cât ideală m-am sucit pe toate părțile, nefiind în lichid ca omologul am putut strâmba din nas, ba m-am și scărpinat, duhul mirosurilor de hazna ți-l mută la urgență spre noxa acceptată a traiului urban.
Plictisitor. De trei ori în mai puțin de jumătate de an pare a fi insuficient. Se cere a patra gală a puștimii adunată din toate văiogele județene și orășenești, o biată comună după ideile unui avântat ins, cu un cămin cultural, cum înaintase un domn actor în bășcălia cea mai pedantă. Amândurora le transmit că Râmnicul ar trebui să fie sat pentru a le îndeplini vrerile agrariene.
Preschimbarea titlului, adresat în fapt poeților într-o revistă respectabilă, a fost de bun augur, fără să pară că am ceva cu truda copiilor, sărmanii îndură și-așa chinuri groaznice, mă adresez celor ce cred că musai-ul educativ începe și se termină cu planurile lor curiculare, cu înaintarea în grad profesional. Lor toată ingratitudinea.
Trei festivaluri de dans scoase la cap cu bătăi de cap. Cu evaluări inutile. Nu suntem singuri în marele plan al inutilității și nici inventatorii ei. Eu am vorbit, eu am auzit. Eu am ratat câteva intrări. M-am adresat eterului, iar el mi-a răspuns cu indiferență. Contam câtuși de puțin, pe tabla de șah regii și reginele își adjudecau avantaje onorifice anuale, cununile de lauri și aurul întoarcerii la ocină. Câștigători.
Pesemne că se întâmplă doar la noi să alergi copilașii sub egida lozincardei expresii ,,Să facem mișcare cu orice preț!” Bătătorii de minge poate-și aduc aminte de literele întinse pe panourile de tablă ce făceau față grădinii-cinematograf și spate liceului Vlahuță, îndemnau identic, propunând varianta tradusă din latină ,,Minte sănătoasă în corp sănătos”. Numai că reprezentația scenică are un surplus de conotație: talent. Dăruire. Artă. Muncă. Destin. Chiar în fază incipientă. Însă nu în scutece.
De aceea fiecare să-și vadă de ale sale. Dansul dansatorilor, muzica muzicenilor și politica politicienilor. Apartenența etnică celor de-o obârșie. Omenia oamenilor.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share