Propoziții pretențioase – As


Râvnit-am la suprema cunoaștere, recunosc, imposibilă, din momentul în care am pus mâna pe dicționarul explicativ. Desigur, al limbii române, singurul în stare să mă deslușească și să mă descătușeze din lanțurile ignoranței.
Mă pregătisem intențional să încurc măcar într-un articol cititorul, așezând rarisim lângă puțin uzitat, arhaic lângă neologism, punându-i la încercare grea răbdarea de-a suporta lectura în graiul matern fără să priceapă ceva. Raportându-mă la critica de specialitate, parte din ea, la academicele eseuri vă anunț că voi fi ponderat, țelul declarat va avea parte de un tratament ușor, totuși consecvent, inserții de la A la Z, cuvinte în toate formele, fără explicații. Doar o inșiruire, sper cu tâlc.

*********

C-așa am apucat pe vremea mea, după prima rază de lumină aruncată-n ochi, se prea poate să fi fost doar un bec chior în sala de naștere, nu-mi aduc aminte prea bine, nu m-am putut abține să nu pun piciorul în prag, evident, după un tratament brutal… singura soluție viabilă…. Aaaaa! Atât puteam la momentul unu. Al meu țipăt, chiuitură sau ce-o fi fost, s-a auzit în tot spitalul, încât moașa șefă, prețioasă din fire, i-a zis-o de la obraz mamei:
Ah, dragă, da’ ce gură faceți, voi, ăștia din popor. După ce că vă dă statul de toate degeaba, mai ridicați și tonul! Să taci, afurisitule!
Eu nimic! Zbieram disperat de parcă mă-mpunsese cineva c-un ac dintre cele mai ascuțite, chiar o mie, fundul mi-a fost făcut arșice de la prima abatere: ,,Urli, ți-o iei pe cocoașă de nu te vezi! Ai grijă!…”, părea să spună cucoana…. Am, zic în…. În ce? La niciun an, fiindcă nouă luni în placentă se cheamă că nu ești chiar nimic, abia dacă se coagulează creierașii, totuși…. Nu v-ați întrebat niciodată de ce sunteți luați de la zero abia când vi se taie cordonul ombilical și nu când…? Ar fi o primă recunoaștere că orice individ, embrion sau făt, este ființă cu drept de viață și-atunci da, orice demers contra avortului poate deveni legitim. Este oricum.
Ca să nu ne lungim, vă spun cu mândrie că mă simt deja mai înțelept cu surplusul de trei trimestre materne adăugat celor aproape 49 de ani, niciun at n-ar putea cumpăra imensa bucurie a revelației, cele aproximativ 270 de zile au menirea unei noi provocări: o nouă dată de naștere, 5 august, un ax nou postării mele în timp, 1968….
Și- m-ai fi fi zis vreo două, mă opresc însă de unde-am plecat, de la prima literă: az. Da’ chirilică!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share