Fărădelegea lui Călin – Star crack


Într-a noastră n-ar fi corespuns inteligibil, să vrei să schimbi după voie ordinea universului….
Totuși, stelele mai și cad, iar cele de pământ se pot frânge pocnind din degete. Ori casa după ce le expiră termenul de garanție populară. Ne întoarcem la ,,normalitate”, cea păcală-iană. Scrii întâi unde acționează, apoi o definești. ,,Legea penală temporară” de la Art. 7 este în această ,,ingrată” situație. Al. 1: ,,… se aplică infracțiunii săvârșite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.” Șoc inepțial. Ăștia nu citesc deloc în urmă? Dacă pedepsele au parte de schimbări la schimbare, de ce să aplici o lege cu efect efemer după ce i-a trecut vremea, n-o fi cumva ilegal și inaplicabil? Mai vin dânșii cu Al. 2 în care are parte de o prezentare cât se poate de inteligibilă: ,,… este legea penală care prevede data ieșirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situației care a impus adoptarea sa.” Nu urmărești fapta, nu ai niciun caz, nicio vină înfierabilă, nu judeci, nu ai condamnat, ci doar un potențial ,,nevinovat”.
Numele-i pompos, științifico-fantasmic: ,,Secțiunea 2 – Aplicarea legii penale în spațiu”. Enterprise, nenică, cage-iuri în constelația Orion…. Treaba fiecăruia ce sistem abordează, mie lăsați-mi suspiciunile intacte privitoare la noua tehnică de potrivire a conduitei naționale după cutumele altora. C-am fost împotriva suirii scroafei europene în copacul din dosul curții noastre, motiv pentru care reiau ideea favoritismelor unionale în detrimentul celor de-acasă, ca să nu ne trezim în scurt timp cu schimbări majore și o altă formă literară a Art. 8, Al. 1, care încă poate declara suveran că ,,Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României.” Drept este că nici țara nu mai are acea doză de mândrie și delicvenții lucrează după manuale și tehnici străine. Tot atât de adevărat este că nici legile nu ne mai aparțin ca inițiativă. Codul Penal devine surprinzător începând cu Al. 2, ține o lecție lapidară de geografie: ,,Prin teritoriul României se înțelege întinderea de pământ, marea teritorială și apele cu solul, subsolul și apațiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.” Producător de probleme totodată. De redactare două, ,,înghilimelarea” expresiei de explicitat și virgula ultimă. Omiterea câtorva enclave ce nu se supun acestor reguli: ambasade, zonele militare ale aliaților…. Lucru indirect, creator de analogii în Al. 3, unde mișmașurile ilegale sunt de sorginte neaoșă, tratabile ca atare, ori ,,… pe o navă sub pavilion românesc, ori pe o aeronavă înmatriculată în România.” Mai greu pricep referințele de la Al. 4: ,,… s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracțiunii.” Omor să fie actul de executare? Instigare și complicitate n-or fi infracțiuni și nu conduc la producerea lor?
Nu știu de unde au căpătat românii impresia că putem extinde aplicarea legislației dincolo de granițele țării doar cu un pasaj ca Al. 1 din Art. 9: ,,Legea penală română se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării de către un cetățean român sau de o persoană juridică română, dacă pedeapsa prevăzută de legea română este detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 10 ani.” Și dacă nu avem descrisă fărădelegea, după articolele prime, cum procedăm? Dacă nu avem tratat bilateral, dacă nici nu suntem înștiințați că respectivul a călcat strâmb și nici nu știm în ce constă nelegiuirea? Mira-m-aș să existe locuri pe Terra nerevendicate. Și i-auzi, frate, române! Putința de-a sancționa fapta și persoana în afara patriei este posibilă doar dacă și imașul străin are aceeași viziune licită. Dar asta cu ,,… dacă a fost comisă într-un loc care nu este supus jurisdicției niciunui stat.”, din Al. 2, este utopică. Irealizabilă. Cine să contabilizeze tâlharii unde nu-i țipenie de om? Unde-ar fi situat paradisul ăsta? Pe Lună? E vândută deja. Pe Marte? Nț! În iad și rai? Iartă-mă, Doamne! Și-am sărit de la locuri și fapte condamnabile prin intermediul Al. 3 direct la procurori, Curte de Casație și Justiție, Curte de apel, Parchet…. Ușurel, cătinel, să pricecem și noi…. De parcă ar avea vreo legatură cu celelalte două ,,Punerea în mișcare a acțiunii penale…” și ,,Termenul în care procurorul poate emite autorizarea…” Cum opinam, vorbirăm despre externalizarea acțiunilor ilicite, căutătura asta tehnicistă trebuia alocată altui paragraf, mai ales că implicațiile, tevatura muncii de ierarhizare și alocare de atribuții are nevoie de un mecanism destul de greoi ce fără ,,… mai întâi sesizat…” se pune în mișcare la ,,sfântul așteaptă”. Ce caută ,,… de până la 30 de zile… și poate fi prelungit… fără ca durata totală să depășească 180 de zile.” nu vă pot explica, între atâtea generalități o asemenea precizie…. Relativă.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share