Fărădelegea lui Călin – Scorul la pauză


Un strop de păsărească e bună și la final.
Cam cum mai las uneori să nu se înțeleagă, ,,virgulizez” unde te aștepți mai puțin. Practică literară ce-n legislație nu prea-și are locul. Urmărirea devine greoaie și aproape neinteligibilă la prima citire. Al. 1 din Art. 278 putea lăsa la urmă partea de mijloc: ,,Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.” Plus repetițiile supărătoare…. Și mi-am mai dat cu părerea, legea-i pentru toată lumea, nu doar pentru interpreții specializați. Luându-mă neștiutor, ,,titlu de drept comun” din Al. 2 mă încurcă teribil, singura relație mintală imediată cu acest set de cuvinte există la nivelul expresiei ,,deținut de drept comun”, dar și ,,raporturi juridice neîntemeiate pe un contract de muncă”, tot așa, după modelul obișnuinței și ponderii consistente a unor formulări, tinzi să te gândești la disfuncții și inadecvări în exprimare. Eroare de interpretare, dar neimputabilă omului de rând. Alineatul completează o lipsă în reglementările speciale, privitoare și la alte tipuri de relații și contracte în domeniul muncii, adaugându-i o rezolvare cu ajutorul legislației obișnuite.
Nebună perioadă de tranziție. Ilegale rapoarte de muncă. Ce s-a mai chinuit muncitorul să-și reconstituie perioadele lucrate, cum a constatat cu amărăciune că dreptul la meritata pensie i-a fost ciopârțit și batjocorit de sistemul privat. Și cum a fost scoasă din uz faimoasa ,,carte de muncă”. Și cum ar trebui ca operațiunile imprimate-n ea să fie la îndemâna salariatului, să fie înștiințat, să vizualizeze imediat după ce se scrie în ea, spre o corectură, când se comite o greșeală, și o încuviințare când lucrurile sunt în regulă. Dar…. Locul ei pare să fie unul singur, la angajator, care, pentru prima dată, are obligația de a elibera un ,,… proces-verbal individual de predare-primire.” ,,… până la data de 30 iunie 2011…”, în Al. 3 din Art. 279, dar și la Al. 4, pentru ,,Inspectoratele teritoriale de muncă ce dețin carnetele de muncă…” A durat o veșnicie să se facă o schimbare reală, de fapt o înnoire, din 1976 până în 2010 sunt 34 de ani și-o trecere de la un mileniu la altul. Al. 2 decide că ,,… vechimea în muncă stabilită până la 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă…”, pentru cererile dinainte de abrogarea Decretului nr. 92/1976 și după. Al. 1 stipulează că ,,Vechimea în muncă până la 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.”, iar Al. 5 că pierderea lui ,,… se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.”
Să stați liniștiți, ,,… conflictele de muncă aflate pe rolul instanței tribunalelor se judecă în continuare potrivit dispozițiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanțelor.”, chiar dacă una se spune până la data intrării în vigoare și multe altele după. (Art. 280)
Citiți. Îndemnul vă poate scoate din dilemă și puteți apuca o cale bună în raționare. Așa se descoperă ce unii vă îndrumă să înțelegeți și nu concordă cu realitatea legislativă. Veți găsi aceleași discordanțe. Ultimul articol, 281, Al. 1, zice-așa: ,,Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003.” Ce caută atunci 2010? Adăugirile din 2011 nu necesitau o schimbare de verb, ,,a intrat…” și ,,se modifică cu…”? Al. 2 listează toate legile despre relațiile de muncă anterioare: Codul muncii – 10/1972, Legea 1/1970, Decretul 63/1981, Legea 30/1999, Legea 2/1991, Legea salarizării – 14/1991, Legea 6/1992, Legea 68/1993. Aceasta din urmă, de aceea am întrerupt enumerarea, rupe în sfârșit legătura cu fostul regim socialist, abrogă garantarea în plată a salariului minim. Au rămas legile 75/1996, 130/1996, din ele doar art. 34 și 35 și cea cu carnetul de muncă, 92/1976, separată în Al. 3. Și-n urmă o inconsecvență: la Al. 1 avem ,,la data”, la Al. 2 ,,Pe data intrării în vigoare…” Aceiași în debutul Art. 280.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share