Fărădelegea lui Călin – Scărpiniș


Floarea la ureche s-a transformat subit într-un mărăcine-n ceafă. Am o mâncărime….
Evident, mi-ar trebui patru ani să culeg în articole doar codurile, să le citesc și să-mi spun apoi că utilitatea lor mă include în totalitate. În locul abdicării aleg însă calea anevoioasă.
Ce mai întâi? Penal, civil, fiscal, juridic? În fireasca ordine prioritate ar avea cel ce determină limitele comportamentului persoanei, civilul, dar cele peste 2660 de articole m-au pus pe gânduri că doar pentru el ar trebui peste 10 ani de studiu al dreptului. Mă voi opri la mai micile statale. Penalul. Că-i subțirel în grosimea lui. Cu 446 idei legislative majore defilez mai lesne.
Codul penal, deci. Vă spun drept, dacă nu se declanșa în mine fascinația pleiadei de înțelesuri aș fi renunțat imediat la iscodirea textelor legislative. Au de toate, iar cei ce ,,slujesc cu credință” acest ,,sector literar” pot uneori stârni uneori amuzamentul. Mie. Poate nu este nimic hilar în înșiruirea datei când a fost amendat ultimul amendament, însă ziua ultimei consolidări…. Știu, legea are prerogative de instituție în sine, aproape de nevoile unei materii palpabile, perisabile, degradante prin acțiunea celorlalte: apă, foc, vânt, coroziuni…. Ce m-a frapat la vizitarea dex-ului a fost explicitarea finală, cum că finanțiștii folosesc verbul întăririi pentru ,,A converti datoria rambursabilă a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.” După o porție de râs, una de jale. Sclavajul modern al individului survine din cel statal. Încerc să devin serios….
Dom’le! Se vede c-am devenit pretențios, tind să văd nepotriviri chiar și-aici. Așa cum este firesc, se debutează cu un set de principii generale. ,,Hiba” apare de la Art. 1, intitulat ,,Legalitatea incriminării”. De ce? Fiindcă ambele vocabule sperie: legea – strictețea normelor și incriminarea – învinuirea. Alegeam din zona apropiată ,,legitimitate”, tonul dur ar fi fost atenuat și demersul certificat. Al. 1 informează ce este în fapt acest Cod: ,,Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni.” Al. 2 m-a nedumerit. Absolvă de sancțiune faptele ce nu sunt prevăzute în lege la dată când a săvârșită. Să nu fie nicio soluție pentru găselnițele astea infracționale?
Într-o zi de 22 ianuarie, anul curent, s-a făptuit această variantă. Ei, și fiindcă fuse vorba de incriminare, există o justificare și-n sacționarea de drept penal. Art. 2 are un prim alineat ,,luminos”: ,,Legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele ce au comis fapte prevăzute de legea penală.” Liniștitor. Și două, 2 și 3, ,,întunecate”, aidoma precedentului articol 1, că nu se pot aplica măsuri coercitive și corective dacă legea nu prevede specific fapta sau dacă-i depășește limitele. Angoasant.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share