Fărădelegea lui Călin – Prundiș


Vă felicit! Tocmai ce ați câștigat un cec în alb pentru libertatea voastră.
Doar nu vă închipuiați că toate portițele de scăpare sunt închise, că nu-i vreun zăvor secret…. Încă din fașă-i Codul Penal netezește căile basmalei curate, întărindu-le pe cele ale primelor două articole: ,,Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.” Art. 3 citat are această putere în tot și parte, să închidă ochii în momentele cheie. O completare era firească. Și o lămurire. Că legea penală este una cu codul și că permanența lui nu poate fi întreruptă decât în cazuri speciale. Enumerabile.
Un om de rând așa vede, priceperea lui merge până acolo unde hoții și criminalii, cu nuanțele aferente, ar scăpa nepedepsiți dacă legea, prin mijloacele cele mai corecte, ar lua pauze de-o secundă măcar. Suficient….
Nu mă înșeală logica. Pașii dezinvolți ai grațierii continuă la Art. 4, periculoși, făcând deservicii orânduielilor sănătoase, devenite în vremi ultime foarte îngăduitoare cu greșelile cetățenilor săi, din ce în ce mai voite: ,,Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă….” Fraza a doua o s-o spun în cuvinte proprii, mă indignează prea tare reproducerea unu la unu. Adică scapă toți infractorii și-n cazul unei greșeli de formulare. Gândiți-vă la un ,,și” înlocuit cu un ,,sau”….
Crezusem Codul Muncii nedrept pe alocuri. Eram convins că Art. 1 caută vină cu orice preț. Înșelare totală. Codul Penal ține(a) cu… penalii! Art. 5, prin Al. 1 poate îndulci sau elimina vinovăția în timpul unei schimbări legislative: ,,În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.” A-ul din paranteză se referă la declararea parțială a articolului ca neconstituțional prin 2014, cu specificația să nu permită ,,… combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.” Nu-mi cade la stomac bine acest parțial fără obligația modificării textului. Al. 2…. În forma de față, la debut cu ,,Dispozițiile Al. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale…”, continuată absurd, ,,… precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai faborabile.”, alineatul depășește fondul problemei, una-i infracțiunea, legată strict de un făptuitor, și alta-s șirurile de vorbe, fie chiar definitorii și mai presus de om, doar parte din el este viabil, cel în care va prima aia mai convenabilă. Altfel….
S-a ales praful de corecție. Mai ușor, mai puțin, deloc. Desprinse din cele șapte alineate ale Art. 6. Primul introduce o perioadă salvatoare între ,,… rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și… executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii…”, oferind ,,șansa” unui nou ,,maxim” micșorat de schimbarea legislativă. Al doilea reduce detenția pe viață la închisoare cu final predictibil. Numărul trei trece pușcăria-n amendă. La patru neexcecutatele și neprevăzutele din noua lege nu se mai ispășesc. Cinciul trece pe bară și pedepsele complementare. Șase ne ia de proști, de parcă n-am băgat la cap că unde-i lege nu-i tocmeală și că ce era-n veche și nu mai este în nouă nu mai are aplicabilitate. Pe 7 vi-l ofer în integralitate: ,,Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozilțiilor Al. 1-6.”
Judecați acum tergiversările marilor dosare….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share