Cotețul cu metafore – Brainstorm


Brainstorm

Sunt momente
Când creierul mi se refugiază
Adânc în cutia craniană.
Refuză să mai reacționeze,
Se face mic într-un colț,
(Da, sunt colțuros de felul meu! Pe dinăuntru…)
Își strânge cutele în jurul său și tace…
Nu știam că am un creier claustrofob!
Sau o fi nictofob?…
Nu m-ar deranja prea tare toanele lui,
Dacă nu mi-ar pune sub sechestru Fantezia și Logica…
Așa se întâmplă de câteva ori pe an…De puține ori..
Atunci, în acele momente, cele două emisfere
Parcă ar vrea să se unească
Și apar, în sfârșit, câteva circumvoluțiuni
De la încruntare…
Cenușiul se face mai cenușiu,
Întunericul mai întuneric,
Neuronii și axonii se înghesuie unii în alții
Încurcându-se printre lianele dendritelor
Dându-mi furtuni de impulsuri electrice, nervoase
Care-mi cutremură ființa ce-și vrea cenușiul materiei înapoi…
Fantezia are lanțuri grele de picioare,
Iar aripile îi sunt legate să nu zboare cine știe pe unde…
Logica e legată de mâini și de picioare să n-o ia razna
Și să găsească, logic, vreun plan de evadare…
Apoi, de fiecare dată, inevitabil, fac pace cu crispatul meu creier
Iar el se umflă orgolios, ocupând din nou tot spațiul locativ
Al garsonierei din cutia craniana…
Și totul devine din nou cenușiu, liniștit,
Fantezia își întinde aripile a zbor
Logica își face planuri cincinale, calculând
Cât va mai trece până la următoarea Mare Încruntare…
Ssst! Nu râdeți prea zgomotos! Să nu-l deranjați din normalitate…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share