Cotețul cu metafore – Bătrânii


Bătrânii

Vom fi cu toți, bătrâni cândva
Și clipa aia, amarnic se grăbește.
Ne vom grăbi cu toții… undeva,
Acolo, unde nimeni nu lipsește!

Noi cei de azi, ne luăm cu viața
Prea ocupați și egoiști, apatici,
Cu grijile, cu traiul și speranța…
Ajungem într-o zi, slăbiți, limfatici.

Copiii noștri nu ne mai suportă,
Și de-aia n-or veni pe-acasă
Iar inima ne-o sta într-o aortă.
Medicamentele or sta pe masă…

Când vor veni din nou, o dată-n an,
Ne vor găsi la fel, sau mai stresanți,
Mai slabi și mai bolnavi decât eram
Și nu stau mult, căci suntem enervanți…

Ne vor certa și ei, cum noi făceam odată…
Ne-or arunca în față dojane și reproșuri…
Vom asculta smeriți, cu vocea tremurată,
Iar judecata lor om înghiți cu noduri…

Și știm că or avea și ei dreptatea lor,
Să nu le placă cum vom fi ajuns!
Iar șirul nesfârșit al întrebărilor,
În preajma lor, vor fi fără răspuns.

Copiii noștri vor avea copii și ei,
Pe noi ne-or bucura nepoții-n joacă
Ne-o fi atuncea viața la apusul ei
Și ne-om ruga ca timpul să nu treacă…

Cu ochii veșnic umezi, lăcrimând,
Privi-vom înapoi, oftând și cu uimire.
Ce-i bătrânețea, abia acum înțelegând
Și ce trăim acum nu are prețuire.

Căci zilele de azi, mâine vor fi iluzii,
Și vise spulberate, speranțe ne-mplinite,
Greșeli uitate, neiertate și confuzii
Păreri de rău, emoții rătăcite în cuvinte…

Ne-om vrea-napoi atunci puterile și anii
Să mai trăim o dată așa cum am fi vrut,
Și pentru asta, ne-om arunca averile și banii
Dar cum să poți să cumperi ce e deja pierdut?…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share