Pe urmele… Facebook-ului – Wellgone


Mergeți cu nădejde în Europa, dar una deloc nepăsătoare.
Orașele astea mari au felul lor de-a fi, goale prin părțile mai puțin însemnate, pline ochi în zonele turistice. Zise, fixate adhoc de seama de indivizi babilonieni, cu trupul și mai ales glasul. Cum călătoriile mele pe teritoriile altora sunt singulare, sub nivelul lui câteva, impresiile ar putea fi distorsionate, de aceea nu am pretenția să le acceptați așa virgine, fruste. Fără a fi idioate.
Pe cine n-ar atrage chemarea maternă, epitetul ticluit neaoș? Cine n-ar da fuga să se cuibărească în brațele primitoare ale…. Stop, monteur! Nu dantura, colțul de canin ieșit peste buza vineție, nu unghia și degetul asorté, nu pielea arsă parcă-n cuptorul de afumat al boemului Atudosie, nici baticul și poalele prăfuite, labele de mușcat indian asfaltul, timbrul bonnietaylor-ian, ci simpatia disimulată în empatie de-o clipă pentru o nevoie încă neștiută și netratată. Pasul înapoi, lateral, ferit, jumătatea de gură întoarsă ca răsplată au rădăcini în circumspecția buzunăririi privelnice cu care se hrănesc toți cei îmbietori din senin. Nu cunosc poveștile națiilor lui Dumnezeu, care i-a fost planul când a-nsămânțat gliile terestre și-a hărăzit unora puturoșenie la pachet cu nesimț, hoție și drept suprem de ființare. Înaintea tuturor.
Calc a doua oară tărâmuri de…. Vis le-ați spune. A doua oară dezamăgit. Sigur nu pentru practica material-monetară exagerată, și este până la înghețul circulației periferice, întâi, apoi la cea totală pentr-un leșin al rațiunii. Poate pentru meteahna debilă de-a vedea negru în fața ochilor cu orice preț, cert pentru publicitatea garanției de lapte și miere. Defel deversate din belșug. Aflați, dară, că îndărătul poleiului de aur, de adevărată fățuire castelană, sunt uși închise, sunt măști de hallowen hâde, sunt ,,civilizații” de pe-o scuză pe alta, sunt mașini de mimat bunele maniere.
Ce dulci sunt bomboanele, ce amar-brună-malț stă berea-n țapi, ce…. Ce colțuri de stradă depozit oaselor tătarilor osteniți de gloria de altădată, ce neprețuită a ajuns istoria, fie ea belgiană, o cârpeală de zidire-n cărămidă pentru leopardul din spatele draperilor. Mi-a tremurat gândul că biata mea leafă ar putea fi redistribuită după consumul a…. Mi s-au pus noduri în gât la intersecții de atâția șoferi mijlocii asiatici, africani. Mi-am înghițit limba maternă trecând pe lângă fustele colorate ale….
Am rămas de lemn Tănase o clipă și-am făcut cale-ntoarsă. De pe arealurile cu comerț de caldarâm, din gangurile unde se-mbulzesc și fac coadă la cinci minute de șezut la masa clarvăzătorilor – ,,prevăd că în viitorul imediat veți dona o sumă cu două cifre mai mari de trei pentru o cană de apă!”, din spațiul cu promisiuni deșarte că Europa este leagănul anilor fericiți până la adânci bătrâneți, din era glaciară a umanismului alb. Din urna mortuară a omenirii întregi sau beția speranței că va mai exista vreodată și, desigur, așa cum ne prorocesc și antesortesc, va avea doar o componentă: tuci. Fertil-animalică.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share