Pe urmele… Facebook-ului – Sorb


Pe dinăuntru-s frumoși toți, doar carcasa păcătoasă lasă impresii nefavorabile.
Și noroaiele sunt dense, cu același aspect la oricare adâncime. Mă pot da exemplu la a fi neezitant când treburile ,,se-mput” și nu-i unul decis ,,s-o ia de coadă”, sunt însă sceptic cu privire la veridicitatea ipostazei depusă mai sus, compoziția compostului și adâncimea abia dacă lasă corpul ,,înfipt” la treabă să se afunde până la aproape un metru de atâta densitate. Plus elementul tricou, ud, dar necolorat ca noroiul ce-i dă ocol. Unghiul perfect de fotografiere, ideea că de la o fereastră se poate închipui atâta mirare….
Furtunul suport pentru burdihanul instalatorului se putea înlocui cu una bucată găleată, cel puțin pentru a păstra intactă parte importantă din lenjeria de trunchi, în cinci minute, ,,găunoasa”, ce pare nealimentată suplimentar, avea șanse a se curăța până la descoperirea defecțiunii și fără aport de cap și gât, mâinile puteau meșteri în voie, fiindcă există o lege a fizicii în vigoare ce spune că orice corp scufundat într-un lichid…. Iar la volumul lui s-ar fi scutit pe sine de efortul greutății extragerii a treizeci de litri.
Vin vremuri… grele. Pentr-un blid de linte trebuie să muncești două zile pe lună. Sincer, aș fi renunțat fără ezitare la ajutorul social, necesarul de hrană zilnic fixat la valoarea maximală de 12 lei n-ajunge mai mult de-o ciorbică la restaurant, fără pâine, tradiționalul ardei iute și privirea îngăduitoare a ospătarului din tură. Pe de altă parte, aș intra-n față să cer bunăvoința statală, calculele mele arată că plata unei zile de lucru în folosul societății se ridică la minim 135 de lei. Dacă nu 180. Zău, m-aș lăsa imediat de serviciu.
Protecție socială…. Problema prestării unor ore în folosul comunității ridică semne de întrebare, valoarea de adevăr a noului enunț ,,mănânci dacă muncești” se situează în afara domeniului său de acțiune. Clar are mai multe coordonate, cercetarea fiecărui caz duce la concluzii și soluții diferite, caută în primul rând să dea un sprijin imediat, apoi remedierea deficienței, că doar n-o s-o țină insul la nesfârșit cu alimentația și celelalte facilități gratis. Totuși, nu văd corect ca polonicul de fasole și pâinea să devină obiecte ale unui ,,ori, ori”, cunosc atât de mulți neputincioși cărora nu le poți cere efortul fizic la schimb, fiindcă în el constă cea mai consistentă parte din trebăluiala edilitară: măturat, curățat trotuare de ierburi sălbăticite, primăvăratica văruire de trunchi de copac și alte… nimicuri lăsate-n urmă de societatea nouă de consum.
Stau în cumpănă. După experiența în Parlamentul European alegerile mele au ajuns în impas, speranțele într-o lume mai bună, mai înțeleaptă s-au spulberat. Cauza? Graba să ne numim moderni. Cu aceleași vechi mijloace. Se vede, se simte fără să invoce nimeni filozofi ca Marx sau să dea ca soluție a prosperității revenirea la monarhie, plutește în aerul politic eșecul total și definitiv al implementării doctrinelor vetuste. Arhaice.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share