Fărădelegea lui Călin – Mesagerie vocală


Legea-i lege. Oriunde în Europa. Cu foarte puține încercări afli substratul ei din sola opusă intrării în care fățiș i se dă ochiului ce merită capul.
Interpretabilă schema cu struți din frontul Parlamentului cu neamuri numai bune de nefrecventat. Optimiștii s-ar lăsa seduși de tigva exemplarului unicat ițit în aer și l-ar ridica în slava emancipării, pesimistul din mine ar da verdictul ,,Unul deștept, restul proști. Și căpățâna în țărână, țăranilor!” Ia să intrați voi, chiar cu prețul gratis al privilegiului de-a ocoli cozile cinstite, și să vă văd dacă vă mai arde de râs sau vă este cerul senin când vi se impune să vă priviți direct prohabul și cu ambele mâini să vă desfaceți cureaua. Încercați această primă jenă. Urmați liniile directoare și primiți-o pe a doua: rândul sărit la râvnitele două ipostazieri pe fundalurile fotografiei din rotonda sălii de plen și grupul statuar de flamuri înfrățite. Înainte-ți sunt toți ceilalți. A treia vine de la sine: prezentarea…. Dar nu mai știu nimic de-aici, am părăsit ,,conferința-lecție” când au început să se servească gogoși pe care doar copiii le mănâncă după micul dejun ca supliment de hrană.
Motivația celei din urmă, însă departe de-a fi ultima scuză, se poate constitui în cea mai lapidară adresare, prefer totuși sinceritatea în flacoane cât de mici, concentrată, în favoarea ei, de la articolele 231 și 232. Limpede: ,,Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.” Dar și-n dezacord, unul nefericit între predicat și…. Doi-trei-doi-ul flituiește orice încercare năzuroasă. Trimiterea la legea specială, oricum se numește, fiindcă nu-i chiar bagatelă cum se lasă impresia, face verosimilă formularea într-o singură propoziție.
S-ar putea trece în barca grevei reacția avută în casa marii amiciții statale, părăsirea locului… a desemnat refuzul concilierii, punct de plecare pentru toate divergențele de opinie. La fel de subțiat, Art. 233 oferă posibilitatea oricărei entități de a apăra un drept chiar în afara fluxului tehnologic atunci când toate soluțiile s-au epuizat. Ori doar pentru o obișnuință ordinară. Sau ca exercițiu. Democratic. ,,Salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale.”
Cauza ieșirilor mele, cea verbală și rezultanta, pe ușă, au pornit de la îngăduința gazdei. Propunea un rând de itemuri istorisite la care noi primisem acceptul anticipat de-a pune întrebări. Excluzând imediat posibilitatea unei prelegeri peste nivelul meu de curiozitate am trecut direct la chestionare, crezând și fiind totuși nițel jurnalist mi-a ajuns la gură fără nicio greutate ,,Ce face direct Uniunea Europeană pentru cetățeni?” Blonda a încercat să mă poarte pe la etaje mai înalte de-al nostru, presupunerea mea că mă va trata cu…, ea prezentându-se neutră, dar cine este dintre cei ajunși să ocupe măcar un scaun, s-a materializat în evaziv, generalist, aidoma tuturor demersurilor celor plătiți acolo regește. După trei zile de belgienie, chestiunea grijii parlamentare pentru cadrul asigurării unei calități înalte a apei, chioară și scumpă peste poate, și rooming fără limită în arealul unional a declanșat reacția particularizată, dreaptă, că suntem ultimele găini pentru că toți au reglementat deja convorbirile fără vamă, conceptul este depășit, rămas doar cu numele, doar noi avem încă nevoie de încuviințarea furnizorului de telefonie să ni se deschidă vana cu minute și internet din altă țară. Dar patimile lui Dan au rămas fără ecou, o… doamnă a încheiat subit ,,conferința de presă”, cetățeanul meu a fost adus la tăcere: ,,Ce ne interesează pe noi problemele dumneavoastră?” Adevărat! Considerați intruși în grupul de ,,rezistență română prin creație populară naiv-utilitară”, fără să se fi făcut anterior afirmații aplicate, lipsea doar verbalizarea privirilor aruncate pieziș. Și alte câte. Cred că ghida noastră ar fi putut începe cu ,,Vi s-a îngăduit să vizitați clădirea din bunăvoința…” și-aș fi explodat. Oricum, părăsirea incintei se poate încadra, o parte, în definirea de la Al. 1, Art. 234: ,,Greva reprezintă încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către salariați.” Din moment ce colegilor Alex și Ilinca, câștigători naționali de Eurovision, li s-a impus să se alăture grupului, altfel li se imputa toată cheltuiala cazării…, de parcă nu prestaseră după învoială, se cheamă că eram la muncă, iar eu o părăsisem indignat, cu refuz de-a mai fi luat drept țânc. Că nu a mai avut nimeni curaj să protesteze elegant încuviințează și Al. 2: ,,Participarea salariaților la grevă este liberă. Niciun salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă.” Să se împotrivească iodleriștii? Ași! Copii cu bun simț. Nu și cel ce nu știe că a fi artist și a te manifesta are legătură strânsă cu voința, că nu poate fi constrâns oricine. Al. 3 creionează discret acest lucru: ,,Limitarea sau interzicere dreptulului la grevă poate interveni numai în cazurile și pentru categoriile prevăzute expres în lege.” Și nu era. Nu eram.
N-am nesocotit nicio lege, cea a libertății cuvântului nu s-a abrogat, a liberei mișcări nici atât. Prin urmare, sancționarea celor doi, chiar și a mea, pentru neparticipare, putea fi contracarată cu Art. 235: ,,Participarea la grevă… nu reprezintă o încălcare a obligațiilor salariaților și nu pot avea drept consecință sancționarea disciplinară a salariaților greviști sau organizatorilor grevei.”
Cât despre Art. 236…. Putea fi pus alături de 233, modul, organizarea, declanșarea, etc era normal să se constituie într-o lege dedicată și detaliată.
A! Să vă spui și vouă. M-am întors nepedepsit. La câte disfuncții, mici, stă supusă gloata politică zi de zi pe-acolo….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share