Fărădelegea lui Călin – C-așa man…


E teroare cu națiile astea. Făcea omul pe stradă, direct pe piatra cubică, avea simbolistici destule cât să nu se scape în nădragi după un car cu bere, fără fereală urma demnul îndemn al capitalei Belgiei.
Acum nu-i mai dă mâna, adică s-ar căuta mult și bine după stropitoare, însă nu mai are ce scoate, negrii i-au tăiat pofta expozeului, la fiecare colț de stradă, în fiecare ungher pândesc ochi gata să…. Râdă de…, să țintească vreun buzunar căscat…. În fine, să caște gura fără să ridice-un pai, să toarne copii fără restricții și regulamente.
Cred că au loc concursuri unde câștigătorul este premiat după numărul de ,,opusuri” executate și cantitatea de ,,note” per ,,arie”. Aici, în dreptul legilor, sigur se bifează poziții pe podium: eu am 70 de articole, tu ai doar 69 de alineate, iar el abia îngaimă o propoziție. Concizie, tovarăși! Făceam din Art. 237-240 unul, astfel: ,,Inspecția Muncii este organismul specializat al administrației publice centrale ce controlează aplicarea regularizărilor din domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă prin inspectoratele teritoriale de muncă, a cărei înfiițare și organizare se reglementează prin lege specială.” Toate cuvintele sunt selectate din primele trei articole, al patrulea, 240, vizează completarea registrului unic de control, detaliu ce putea fi omis.
Da, da, da! Art. 241 are, are! Nu este prima oară când se amintește cine este ,,tartorul dracilor” la locul de muncă. Taie și spânzură, ordonează și coordonează, răspunde și cere socoteală: ,,Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.” Normal, nu singur, dar îndreptățit să dea o direcție propriei afaceri sau instituției pentru care a fost ales să o dirijeze în manieră personală și conformă cu obligațiile stipulate în contract.
Acest capitol, Răspunderea juridică, începând cu 241, avertizează ambii participanți asupra consecințelor activităților muncitorești menite să atragă sancțiuni pentru neîndeplinire. Chiar generalist, Art. 242 sugerează, și-mi place că nu dă impresia stricteții și exhaustismului, câteva linii diriguitoare, expresie, ca să uzez un termen tocit de-atâtea guri papagalicești doar pentru diversitate, a principalelor norme din debutul și parcursul Codului muncii: ,,Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:
a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;
c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;
d) procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinară;
h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;
i) criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.”
Art. 243 repetă cu totul chestiunile aducerii la cunoștință de către angajator salariatului, amintite într-un articol anterior, în patru alineate.
Nu, nu, nu! Art. 244 trebuia să fie încorporat în…: ,,Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului intern este supusă procedurilor de informare prevăzute la art. 243.”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share