Pe urmele… Facebook-ului – De ce-s ușor…


O urare ca oricare, într-o zi fără de soare….
Istorie mare, bre, cu doi anișori și dinții de lapte la timișoreni. Doliu în lumea primului oraș eliberat…. Nu după eroi, ziși și făcuți să pară totul veridic, ci după un grupșor de ,,draci” de copii, fiindcă scuipă mamele și țațele de la țară când le aud și le văd manifestările, de le-ar turna cositor să scape de blestemul metalcore sau heavy metal.
Zău, a căpiat românul! Să faci din orice flecușteț un eveniment cu tentă tragico-națională pentru „Din păcate, venim cu veşti proaste: începând de astăzi, Within the Nova îşi încetează orice activitate ca formaţie. Vă mulţumim că aţi fost alături de noi până acum.“ Punctul final este de la mine, textul lor l-a omis, iar eu ca cititor…. Cuvânt…. Azi am aflat, fără vreo pregătire prealabilă, nu se întrezărea la orizontul cunoașterii nicio schimbare de paradigmă, că de la scriitori se așteaptă materiale literare pe gustul… clientelei: lecturantul. Am avut pe loc o revelație și iată-mă! Sunt din acest moment aidoma doamnei ce a formulat doleanța: selectiv. Dar în sens opus liniilor trasate director. Directive…. Și nu-i întâmplare, mai nefericită, decât să constați în una bucată zi cum diverg lucrurile în țărișoara asta, că pasul spre acel marasm socialist, formativ pentru generația persoanei amintite, a fost, și încă pare verosimil, unul mic. Mie atare posibilitate îmi dă restricții de rațiune și-mi provoacă imediat reacții adverse. Doar că este specie pe cale de dispariție și, cu tot regretul că face parte dintre cei ce ne-au dat viață, ne va fi mai bine fără mentalități, o, doamne!, medievale.
Premilitară. Un scenariu după care și fetele puteau purta o costumație kaki, beretă, centură… și-un pușcoci pentru spate drept. Așa am fost de…. Să nu pot să-mi descriu trăirea. Jean Moscopol, muzician cu pedigri la vremea sa, cântător de toate ale vieții, inclusiv despre mărețul sentiment numit patriotism, declamând datoria de onoare de a-și fi oferit oricare concetățean viața, bărbat fiind. Sau s-o curme pe-a altuia.
Întrerup ca să revin și să rerevin. Am fost nevoit să am o schimbare de atitudine, întâi ca protest la sugestia doamnei și mai apoi încuviințat că aveam totuși această predispoziție, dar n-o conștientizasem. Nici nu pot determina cu exactitate momentul desprinderii. Luam o carte, când și când sau foarte rar, debutam chinuit primele pagini și-apoi eram parcă în fața unei pelicule cinematografice. Calificative? Emoționantă. Captivantă. Altfel ar fi devenit abandonabilă. Autorul nu importa, acțiunea și personajele la fel. Aveam acea plăcere pe care aceeași stimată… încerca să o invoce cu un succes de exprimare minimal, chit că fusese dascăl: să citesc necondiționat.
Lectură, audiție, ușor conexabile unui conglomerat uman oarecare, unul ordinar, ajuns totuși în punctele prezente după un lung șir de fapte devenite obișnuință. Incipitul tuturor culturilor. Printre valorile intrinseci numărându-se dragostea de glie sub formele cunoscute și exibate anterior…. S-ar oferi toți să o apere, nu numai să-i ridice slăvi de laudă declarativ, deșănțat, până și eu aș fi în stare să scot doi pumni la vederea vrăjmașului pentru o administrare demonstrativă că prețuiesc locul unde am ales să trăiesc și pot comunica după legea limbii materne.
Urbanism. Sau noua cultură a traiului oricui populează un areal fără statut agrar. Adaptabil. Reconstruibil din temelii.
M-am nimerit a ocupa un loc în zona vitală a viitorului existențial râmnicean exact la punctul post-bunelor prefaceri, vremea primei și ireversibilei dispariții a românimii cu toate ale sale din urmă. Nu se mai poate face nimic, fără a fi un gând apocaliptic, ființarea noastră după moarte va fi ștearsă definitiv, grija celor ce au fost, lăsată pe mâini străine….
Ce s-o mai lungesc? Doamna m-a speriat de-a binelea când am auzit-o că era extraordinar pe timpul lui Nea Nicu și fredona ostășește; o alta m-a dezaprobat când i-am opinat că încurajările muzicale au ucis sute de mii de soldați pe fronturi, nu doar pe cele de luptă, ci și pe fronturile de muncă, înființate inclusiv înaintea comunismului; m-am gândit ce anume să mai scriu spre înțelegerea și înghițirea literară facilă după sugestiile aruncate în eter (după modelul unui comentariu la anunțul debutului proiectului ,,Scriitori râmniceni”, un volum de fotografii cu ipostaze cotidiene, intitulabil ,,Roman de actualitate”); sunt șocat să constat că peste doi ani eșichierul artistic local va fi ocupat de etnia romă; cum am aceeași senzație când văd conlocuitori spoitori protagoniști și spectatori. Pui de… lei cânta-și, doamnă?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share