Pe urmele… Facebook-ului – Cordo…ba!


Însorit stă planul artistic de aștrii iluminatului scenic, înseninată-i ziua în care cel procreat întoarce gestul de-a se fi născut….
Nu stau să citesc regulamentele evenimentelor de nișă, ele copiază pe întâiul gândit dintr-o nevoie organică: care-i mai bun? O fi fost model acest festival al elevilor buzoieni pentru Eurovision, în faza de preselecție. Căci mulți au dorit să se înscrie și aproape pe atât au și rămas. În fine, lenea și multiplele rapoarte între organizator și concurenți au depus la rampă cu jumătatea de sută, pe alocuri, la fiecare categorie de vârstă și subgen al secțiunii de interpretare a muzicii ușoare, un mix de învățături apropiat ca efect, gălăgie și forfotă spectatoricească. Deranj la limita suportabilității. Cum nou sunt în sânul acestei jucării de artisticărie, n-am avut curiozitatea de-a studia istoriile lor, cutumele, mi-am zis, sunt identice: ascultare, însemnări pe marginea prezentării de cântec – plusuri și minusuri, finisare a notei de final. Departajare după criterii sănătoase. Zece premii unu, zece doi, zece trei, câteva mențiuni și doar trei, patru pe dinafară. Și cum aflu eu, instructor, nivelul ciracului în masa uriașă de aspiranți la titulatura ,,muzician”? Nicicum.
Am dat să laud fățiș cele patru fete ce au avut girul meu, este ispravă mare să te clasezi la nivelul 1 și 2, dar am avut o reținere pertinentă: al câtelea primele? Îmi știu criteriile și metodele de lucru, nu mă îndoiesc că știu și cât poate un individ, particularizat după vârstă, mărime, caracter, educație și cât de sus poate să ajungă cu un efort concertat profesor-elev, am însă nevoie de încă un set de valori, din categoria normării, pentru a-mi adapta și racorda învățăcelul la realitățile imediate, dar în primul rând viitoare: o notare precisă. Astfel îi pot spune că este cazul să studieze și mai intens ori să renunțe. Sau să se complacă, după o responsabilitate proprie, în a crede că poate cânta și el, ca oricare altul.
Am mâhnirile mele când văd cum fiecare părinte își canalizează odrasla într-un egoism dintre cele mai feroce spre a face carieră muzicală, cum nu înțelege niciunul că artistul viitor este parte într-un angrenaj, într-o echipă ce trebuie să se coordoneze perfect pentru cea mai banală apariție și cea mai simplă melodie. Ordinarul nea Vali de la sunet are menirea de-a-i crea concurentului o participare de excepție sau o caricatură de material audio, cu frecvențe ce pot face din audiție una ,,ca pe disc” ori o lălăială deranjantă. Luministul, să-i spunem Bazilică, te poate încadra vizual într-o aură de vedetă sau te poate jena retinic până la a avea poze faciale și corporale schimonosite. Ocupanții culiselor, îndrumătorii, prezentatorii, femeia de servici și ușarul… îți pot influența pozitiv sau negativ interpretarea. Și sunt doar o parte dintre perturbatori și înlesnitori totodată.
Adaug neajunsurilor pricinuite de cotidian și ponderea scăzută a elementului masculin în viața artistică, din 100 doar doi, trei se încumetă să frecventeze acest domeniu, mai ales pe segmentul vocal, dar și instrumental. S-a încetățenit ideea că genuri și arii interpretative întregi aparțin exclusiv fetelor, precum zona instrumentală pare a fi mai mult apanajul băieților. Prezumție falsă, obicei perpetuat din aceleași considerente.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share