Pe urmele… Facebook-ului – Band it!


Corectați-mă dacă greșesc. Nu cumva Mircea Rusu este acel cântăreț ce-a luat gologani cu nemiluita și ne-a stresat cu pomii, vânturile și apele?
Îmbrătrânesc muzicienii degeaba. Biata lor rațiune nu poate concepe fireasca degradare expozițională în văzul și urechile de lume, tot ițesc vorbe prin ungherele presei, doar, doar vreun alt plisc să încuviințeze gestul disperat. Gata, domnule! Cumințește-te, orele artistice-s înaintate! Tot ei sunt nemulțumiți, tot ei înnegresc paginile de obiecții, drept e că Mircică o ,,dă la mișto”, dar tot pe acolo bate, ar dori să li se elibereze un scaun în față, să se reia aminte despre jupânia lor ante și posibil posterioară. Hai…. Imposibil! Locurile sunt rezervate de ceva vreme. Pe drept. La cum melodiază chiar și astăzi mirare-i cum au fost acceptați mai ieri. Rău, școlărește, lipsiți de orice cunoștință muzicală. Pentru gusturi identice.
Fiecare încercare de resuscitare pe vechiul calapod al gloriei din urmă rămâne fără succes. S-a chinuit el Păunescu să reînvie flacăra olimpică a folkului și s-a stins ca un băț de chibrit umed, darămite fiul autentic, fără vlaga părintelui, glasul tunător, acaparant, poruncitor, însoțitor fiecărui participant, itinerant fiecărei reprezentații. Fiindcă orice copie pălește în fața originalului, fiindcă ,,adrisantu”’ nu mai era același, fiindcă limitele-barieră trecuseră încă de pe-atunci granițele cunoașterii. Cu o ocheadă nesuperficială v-ați da seama că însăși expresia ,,Te salut, generație-n blugi!” avea conotații la fel de ,,coloniale” ca suratele socialiste, nu era o chemare la muzică, ci una la muncă. Ordinara pereche de pantaloni, împrumutată din ranch-urile americane, salopetardă, creiona ideea sectantă că singura cale spre libertate era doar aceea, aderarea la ascultarea și rostirea miilor de versuri scornite doar de un om. Adrian.
Andrei, în termeni populari, rămâne subțire, lipsit de identitate, lipsit de inspirație și de talent. Lipsit de bun simț. Titlul de noblețe afișat din prostie, doar un exemplar asemenea se poate lăuda cu adulterele escapade ale tutorelui, împrăștiate haotic prin excursiile naționale ale cenaclului, a dat rău. Râde râmniceanul din complezență, da’-și dă coate în particular și-și încruntă sprâncenele în semn de dezaprobare. Lipsit de bună cultură muzicală. Lup moralist. Afirmațiile lui despre originalitatea și proveniența anumitor piese s-au dovedit nefondate. Nu el avea dreptul să judece modul de exprimare, nu el putea fi denunțătorul plagiatului și dreptei ,,strâmbări” ale materialului armonic, nu când introduci momentan celebre pasaje instrumentale din Yes, Deep Purple….
Curvăsăria păunesciană a fost înfierată la timpul ei, etichetă pusă mai ales de ,,comitetul” orășenesc de femei, organizație adhoc creată la orice întâlnire tovărășească lângă tarabele cu legume ale pieței, inclusiv cea legată de statutul dublu de cântăreț al curții domnești și partizan al mișcărilor potrivnice regimului elogiat. Dar așa, mai cu jumătate de gură, pentru că până și leul se face purice în fața elefantului.
În acea zi de ,,remember…” am abdicat, chipul divinei muzici, sculptat în marmura cea mai albă în ani copilărești de tată, a fost schimonosit de fiu, de umbrele câtorva menestreli adunați parcă din sanatorii și aziluri. Ori de la cratiță.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share