Spații culturale nr. 57 – Râmnic, mon amour!


Ouă de lemn vopsit, coșuri/coșulețe/ papornițe de răchită, din plastic, din pai de orez (imitație), zbârnâitoare, fluturași din plastic roz, mov și verzi, pitici de grădină de toate dimensiunile, funduri de lemn pentru bucătăria dvs., funduri din melaminat, funduri transparente din plastic, oale, cratițe, tigăi, tăvi de tuci, tăvi din tablă lucioase, tăvi imitație de tefal, polonice, linguri, linguroaie, răzătoare de călcâie, ochelari de soare galbeni și roșii, lumânări cu abțibilduri, lumânări cu capac, lumânări color, lumânări cu Maica Domnului și Arsenie Boca, lumânări sfințite, lumânări personalizate, căni cu inimioare, căni cu căței și pisici, căni cu floricele, pungi cu semințe de flori în care găsești nisip și bulgărași de savoare (de pământ), zambile și narcise la doi lei buchetul, tămâie, maică, tămâie-avem, leuștean, cazane de țuică, pălării de pai, pahare pictate cu nașterea, botezul și răstignirea, CD-uri cu Adi Minune și Florin Salam, miros de mici, de gogoși înfuriate și câini maidanezi, pirande vigilente la buzunarele celor care cască gura pe la tarabe, zgomot, tropot, frânturi de conversație, Paștele, Dumnezeii, guvernul corupt, mama lor de hoți, „Viața mea e numai una/Cum e soarele și luna”, sârba ghiolbanilor, hora muntenească, claxoane, vaiete, vagabonzi, cerșetori, pensionari, verdețuri, legume din import, târg de Paște. Nu știu unde sunt mieii: noi am luat gata ambalați, porționați, scumpi și nu se știe când tăiați, de la Kaufland. Coadă la brânză proaspătă și smântână, pentru care nimeni nu bagă mâna în foc că au văzut laptele: înlocuitorii dau farmecul, gustul și cancerul. Ouăle au etichete fanteziste (de când am găsit unul cu 31 februarie 2018, mi-am învățat lecția și le verific, dar cu inventivitatea comersanților nu-i bine să te pui). Vine Paștele, postim, ne rugăm, facem pregătiri pentru masa festivă, unii dintre noi mai dau și pe la biserică, alții pe la cârciumi (și avem cam multe pe cap de locuitor). Peste câteva zile, ne închidem în incintele noastre de provincie și lăsăm orașul mort. Pustiu. Nici maidanezii nu mai circulă atunci pe străzi, ghiftuiți cu resturile din și de pe lângă tomberoane. Bisericile vor fi pline preț de câteva ore, lumânările vor împânzi cimitirul, cerurile se vor deschide, dar nu va dura. Crăciunul – sătulul, Paștele – fudulul: trebuie să purtăm ceva nou, o săndăluță de unică folosință, o bluziță cu gablonzuri – la soare te mai poți uita, dar la dânsa, ba – , o rochiță-fustiță-taioraș-blugi de la second-hand (toate aduc marfă de sărbători, ca să se înnoiască și săracii). Cei câțiva bogătași ai târgului au plecat deja în Maldive sau la mama dracului, cum mai spun unii, făcându-și repede cruce și rugându-se pentru iertarea păcatului de a vorbi urât și de a nu-și iubi aproapele. Care aproape, la banii și la mușchii lui, face deja plajă, cu burta la soare, bucuros că a mai bifat un Paște – luminos doar în mesajele postate pe facebook și Twitter, de pe telefonul de 2000 de euro. De-alde noi, tot vorba aia: Paște fericit, dacă ai ce!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share