Fărădelegea lui Călin – Trigliceride


Mă tem de inutilitate, ca Farfuridi de trădare. Suplețea și flexibilitatea Codului muncii sunt afectate, nu grav.
Nefiind prima abatere. Se uită omul la litera legii ca enoriașul la sfintele moaște, cu credința nestrămutată de izbăvire prin facerea de dreptate. De-ar fi așa. Reperele sunt insuficiente. Detaliile cele mai importante sunt transferate ocheadei numărul doi, îndrumarul de organizare… sindicală, prin expedierea rapidă de la Art. 214, Al. 2. Dintre toate banalitățile expuse lipsesc cu desăvârșire două: numărul minim de membri și vârsta minimă de înscriere. Toate lucrurile importante, soiul acela de definire din capul locului formulat, sunt diferite în orice loc ai zăbovi cu priceperea. La Al. 1 al Art. 214 ,,Sindicatele, federațiile și confederațiile sindicale… sunt constituite de către salariați pe baza dreptului de liberă asociere…”, pe când în legea 54/2003 ,,Sindicatele… sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația națională…” Conținutul ambelor este mai lung și pare identic în anumite zone. Înșelătorie, scamatorie jongleristică în care un set de cuvinte se cuplează două câte două sau trei câte trei pentru a crea senzația aceluiași înțeles. Să specific cei 15 membri, cifră minimă la fondarea unei astfel de organizații și 16 ani pentru înscriere fără acordul tutorelui. Aici am îndoieli…. Naivitatea tinerilor….
La o atentă recitire am descoperit o îngrădire nefirească a posibilităților unui salariat, clar neputând fi constrâns când se poate alătura unui sindicat sau când dorește retragerea: în legea specifică, salariatul, devenit ,,persoană”, nu poate fi în două sindicate simultan.
Art. 215-217 au menirea de a trata pe scurt dreptul fundamental de participare la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, de ce nu și la redactarea lor?, asocierea liberă între ele și recunoașterea sindicatelor ,,… la nivelul tuturor angajatorilor…” Erau lucruri de spus destule, cel puțin câteva puteau fi inserate aici din arborele genealogic al nașterii licite sindicale, printre ele specificarea statutului de funcționare și prevederile lui.
Articolul, alineatul și contra argumentul. 218, 1: ,,Este interzisă orice intervenție a autorităților publice de natură a limita drepturile sindicale sau a împiedica exercitarea lor legală.” În ordinea firească salariat, drepturi de apărat, sindicat, am purces imediat la prima filă din contract, cele ce se cuvin după muncă: răsplățile. Există un singur exemplu, definitoriu pentru desele neadevăruri rostite de Cod, celebra tăiere salarială, deja uzată și în alt caz ca probă. Salariul este pe agenda de lucru, de negociere a organizațiilor de reprezentare a angajaților, cel dintâi între grijile unor relații economice fructuoase, garanția celor doi parteneri pentru un mâine cert. Când tai unilateral, când aplici prevederi fără acordul celeilalte părți anulezi cu totul rolul celuilalt. Rațiunea sindicală este de apărare, împotrivire, găsire a unei soluții, păstrarea tuturor prevederilor semnate și parafate în contractele colective de muncă, unde stau alături toate garanțiile, promisiunile și obligațiile. Așa că ingerința de la Al. 2 are iz de vrăjeală, deoarece, în aceeași situație, confederațiile sindicaliste au urlat destul pe la ușile guvernamentale, parlamentare și prezidențiale, ar părea că-n zadar, nereușita lor de-a împiedica statul a avut zero efect, dar cred că a fost doar un troc de joasă speță, să recitiți până vi se fixează în memorie care este atribuția principală a sindicatului, de oriunde doriți, reprezentarea și apărarea muncitorimii a fost declinată din statutele și regulamentele specifice, liderii au dar mâna pe ascuns cu ghilotinatorii veniturilor salariale.
Răspunsul la întrebarea nepusă? Art. 219: ,,La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de muncă, în condițiile legii.” Ele s-au făcut că plouă, de parcă nu era nimeni înfierbântat de gravitatea lipsurilor bănești, muncilor neremunerate, zilelor libere neplătite…. Am descoperit de curând câteva schimbări la Cod pe care le voi prezenta într-un articol viitor. Numai ca preambul…. Zilele de absență și concediu fără plată nu se trec la vechime. Iar ce mi s-a părut deplasat în situații de acest fel, dramatice, de anvergură, posibil catastrofale este tocmai această ,,la cerere” în vremurile actuale. Comitetul de conducere are mandatare permanentă când apar disfuncții, el atrage atenția asupra lor, el verifică legalitățile, el….
Art. 220. Desigur, nu pot fi condiționați reprezentanții din organele de conducere ale sindicatelor, constrânși…, dar nu se spune, în Cod, șantajabili și șantajați, condamnabili sau condamnați…, cum nu puțini au fost prin România anilor post revoluționari. În plus, la Al. 2 se interzice concedierea pe motivele îndeplinirii mandatului primit de la ,,salariații din unitate”. M-aș fi așteptat totuși la adăugirea că aceiași inși sunt suspendați pe durata noii funcții. Despre orice altceva, Al. 3 ne trimite la ,,legi speciale și… contractul colectiv de muncă aplicabil.”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share