Fărădelegea lui Călin – Ce-a fost să mai fie


Că-i obicei din vechi păstrat. Burebistic. Repetă ca să țină minte stră-stră-strănepoții tăi.
De-or mai apuca Codul Muncii și n-o fi înlocuit de Codul Relaxării și Petrecerii Timpului Liber. Tot nu mă pot dumiri ce Dumnezeu i-a împlinit voia lui Băsescu, nu întocmai, și-a transformat bravele clase muncitoare în șic-ile brațe coafatoare. Nu bucătari, nu tinichigii, ci frizeri. Dintre atâtea trebuințe una singură, fascinație pentru tinerii dornici să-și potrivească un aranjament capilar și facial demn de-o ocheadă de sex opus ori… același Domn cu mila. Un succes al liceelor tehnologice, cursanții, în proporție covârșitoare ne-bacalaureați, în aceeași practicanți și afaceriști, de păr, prosperi.
,,Modalitatea concretă…” este una singură, simplă, la moment. Hai că pieptănul și foarfecele se țin și se manevrează cam la fel, dar modelele, aranjamentele cu viață scurtă au nevoie de adaptare imediată, nu necesită acte adiționale la contractele individuale de muncă, vezi Al. 2, Art. 196, nici cele 15 zile de așteptare din partea angajatorului pentru un curs rapid de readaptare la cerințele clienților. Tot Al. 2 din Art. 199 bate câmpii și pune sub semnul incertitudinii posibilitatea de reînnoire a deprinderilor: ,,Totodată angajatorul va decide cu privire la condițiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională, inclusiv dacă va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta.” Cele două variante au garantat un scop. Presupun că și reamintirea habotnică deține unul. A angajatorului spre a-și face treaba mai cu spor, a salariatului pentru știința proprie, un loc mai curat și lipsit de efort fizic, dar și o remunerare net superioară: Art. 196, Al. 1 – ,,Participarea la formarea profesională poate avea loc la inițiativa angajatorului sau la inițiativa salariatului.”
Interesul evident atrage după sine obligații: financiare, la Al. 1 din Art. 197 – ,,… toate cheltuielile ocazionate de această participare…”, evident la ,,cursurile sau stagiile de formare profesională”; drepturi salariale – Al. 2; vechime în muncă, ,,această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.” – Al. 3.
Obligații și pentru salariați. Art. 198 – Al. 1 – ,,… nu pot iniția încetarea contractului de muncă pentru o perioasă stabilită prin act adițional.” Al. 2 – ,,… muncă în favoarea angajatorului…” pe o durată ulterioară formării profesionale, stabilită în același act adițional. Al. 3 – ,,… suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată în perioada stabilită…” Al. 4 – ,,Obligația prevăzută la Al. 3 revine și salariaților care au fost concediați… pentru motive disciplinare sau… ca urmare a arestării preventive pe o perioadă mai mare de 60 de zile…”
Frați împotriva angajaților sau în avantajul lor ori beligeranți în caz de grevă. Salariatul are parte de ,,judecata” tuturor partenerilor economici în așteptarea unui verdict dacă deține inițiativa: merge sau nu merge la pregătire? 199, la Al. 1 îl pune pe jar: ,,… angajatorul va analiza solicitarea salariatului împreuă cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.” Aș fi despărțit vrerea angajatului în două: una pentru studii diferite de natura meseriei și profilului locului de muncă și încă una pentru pregătire superioară de grad profesional a postului ocupat.
Și ultimul articol, 200, despre forma obișnuită a unor stagii de învățare și practică după angajare, ce dă impresia că pot exista avantaje extrasalariale, ,,… în natură…”
Ghiocei, toporași…, că tot dă să vină primăvara.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share