Fărădelegea lui Călin – O… formalitate


Pericolul te paște la fiecare colț de stradă, niciodată n-ai să-i poți determina locul și gravitatea, fiindcă nici….
Era odată grija fiecărui minuțel de muncă, azi este suficientă o zi de indicații în schimbul unei vieți de muncă. Fac referire la ,,… instruirea angajaților… în domeniul securității și sănătății în muncă.” de la Al. 1 al Art. 180, cu îngrijorarea firească că nu poate fi suficientă cum ne spune Al. 3, mai ales când cel mai expus greșelii iminente este noul angajat: ,,… instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activității.” Fără una permanentă angajatorul se expune riscului de-a împărți vina accidentelor de muncă și bolilor profesionale. Dar cine sunt eu să pun la îndoială legea?
Chipurile se îndreaptă lucrurile la următorul articol, 181, se pun în cârca întâiului responsabil toate metodele și mijloacele pentru asigurarea unui proces de producție sigur, în cele trei alineate trebuie să organizeze în acest sens toate posturile de muncă, să verifice toate materialele, utilajele și substanțele utilizate și să răspundă pentru condițiile de remediu și acordare a primului ajutor….
Plătește și angajator, și angajat niscai taxe, de aceea mi se pare furt pe față din partea statului să ceară primului, de fapt ,,… să impună angajatorului să solicite organismelor competente, contra cost, analize și expertize asupra unor produse, substanțe sau preparate considerate a fi periculoase…” la Al. 2, Art. 182. Dar nu suma constituie problema, ci obligativitatea plății. Și nu văd eu patronul serios care să vrea să nu fie eficient, corect și câștigat de pe urma investițiilor sale, precis nu are nevoie de o constrângere.
Prin natura sa muncitorul face exact ce scrie sau i se prescrie în atribuții, legate toate de profesiune, nimic în plus. Atunci cum de Art. 183, Al. 1, adaugă voalat o obligație ce nu concordă cel puțin cu pregătirea profesională: ,,La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate și sănătate în muncă, cu scopul de a asigura implicarea salariaților în elaborarea și aplicarea deciziilor în domeniul protecției muncii.” Pe cât de incorectă, pe atât de nepractică este această soluție, toți managerii știu că un serviciu specializat extern pentru gândirea unui sistem de siguranță în muncă rămâne soluția ideală. Atrage-l pe Ion lăcătușul să elaboreze un plan protectiv pentru secția de strungărie sau….
Se vrea pe jumătate precis Art. 184, formarea comitetului de securitate și sănătate în muncă depinde de un număr minim de 50 de salariați angajați în condiții normale, iar în cele grele pentru mai puțin de jumătate de sută, dar nu ne spune câți inși pot face parte din el. La ultimul alineat, 5, ne dă impresia că acest comitet se poate substitui doar în persoana ,,responsabilului cu protecția muncii”.
Art. 185 mă nedumerește. Credeam că acest comitet se ghidează după măsurile proprii interne, la care, pentru ajustare, se aplică legislația în vigoare, însă nici vorbă: ,,Competența, atribuțiile specifice și funcționarea comitetului de securitate și sănătate în muncă sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului.”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share