Cotețul cu metafore


Cotețul cu metafore

În cotețul meu din curte
Cresc vreo două-trei catrene,
Dar au mințile cam scurte:
Își tot jumulesc din pene!

Le hrănesc, le îngrijesc,
Le dau ritm pe săturate,
Încerc să le potrivesc,
Să le văd împerecheate…

În cotețul metaforic,
Stau frumos, aliniate,
Grohăind doar alegoric,
Rime neversificate…

Astea-s tare amărâte,
Ba chiar foarte afectate,
Căci, fiind așa urâte,
Rămân… neversificate!

Mai încolo, stând la soare,
Tolănite, lenevesc,
Niște virgule ușoare
Așteptând să le hrănesc…

Nu le pasă de cuvinte
Sau de ordinea în frază,
Fiindcă știu mai dinainte,
Că locul le e pe varză…

Punctele, și ele sar,
Ca din blană, paraziții,
C-un comportament bizar,
Se ascund în propoziții!

Agresiv, să rupă lanțul,
Verbul, câinele de pază,
Tare-ar vrea să sară șanțul
Și să muște dintr-o frază!…

Sub o prispă-ncolăcit,
Stă ascuns, el, subiectul
O depresie l-a lovit,
Încă n-a trecut efectul…

Și toți întreabă: ,,Cine? Cine?”
Însă el abia șoptit răspunde
Întrebării care-i pusă bine,
Și care, adevărul îl ascunde……

Sus, pe-o dună de gunoi,
Scurmă o idee proastă,
Apoi se-aruncă în noroi,
Închipuindu-și că-i gimnastă…

Dincolo, dornice de senzații,
Dar de un egoism notoriu,
Bârfesc niște comparații,
Naïve, dar pline de orgoliu…

Răsar apoi și niște epitete…
Ce se mai umflă și se-nfoaie!
Cu mersul lor de rațe bete,
Și mult mai proaste ca o oaie…

Și peste toate este predicatul!
Zvelt și înalt ca Făt-Frumos,
E-admirat ca nimeni altul,
Cu toate că e foarte năzuros…

Săracul substantiv e rupt în coate
Și e… determinat de toți,
Face și el atâtea câte poate,
Apărând frazele de… hoți!

Stol de metafore bizare,
Bat rar și leneș din aripi
Zadarnic încercând să zboare,
Extaziind vreo câțiva tipi!…

Apar și iambii cei ghiduși,
Ce se aleargă cu troheii,
N-au stare, ca niște trepăduși
Ce uneori fac pe lacheii…

Vedeți, ce plin îmi e cotețul
De-atâtea… necuvântătoare?
De-aia mai fac eu pe istețul,
Scriind câte în lună și în soare…

Când vreau să par așa isteț,
Măcar pentru… vreo săptămână,
Mai dau o raită prin coteț
Și ies cu ce-mi mai cade-n mână!

Când toate-aceste… orătănii,
(Care, să știți, nu sunt de rasă!)
S-or isprăvi, eu fac mătănii
Și mă retrag, mă-nchid în casă!…

Dar pân-atunci, să n-avem vorbe!
Cât timp e marfă în coteț,
Vă fac aici tocană, ciorbe…
Mă știți că sunt un tip isteț!

De nu v-o place ce o să primiți,
Spuneți-mi și-o să mă opresc!
M-apuc de altceva, să știți!
De pildă… mă călugăresc!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share