Pe urmele… Facebook-ului – Down way


Fatalmente, pricină nevinovată, orașele stau încă pe lângă un fir de apă, bună de servit pe cale orală sau pentru curățirea căii de defecare. Bună oricum.
De câte ori am îngropat eu Râmnicul să fiți voi sănătoși, n-am unghii tăiate câte cruci îi sudasem și prohoduri îi citisem. De fiecare dată a luat câte-un hap și-a supraviețuit, muribundul s-a trezit ca și când se-mbătase crunt și inevitabil, băutor de meserie, are întotdeauna puterea de-a se reîmprospăta spre a se-mbețiva iar. Doar răsfoind monografia locului și capeți impresia că n-o să rămână pustiit niciodată. Războaiele, comunismul, capitalismul de tranziție permanentă nu i-au făcut nicicum de petrecanie, nici n-a prosperat la maniera oricărei metropole sau oraș mai acătării, nici n-a sărăcit încât administrația locală să se declare neputincioasă și să predea cheile orașului, cu tot cu năpăstuiți, portăreilor. Din câte îmi amintesc, prima deschidere de ochi lucidă mi-a dat impresia că stau într-o mahala, urbea arăta ca după război, ruine, locuri virane, țigani dintre cei mai jegoși, țăranii ăi mai tolomaci, nicio speranță că vreodată va arăta luminos și onorabil. Mă număram printre pesimiști, eram ferm convins că ruralismul cetățenesc generalizat ne va retrograda la stadiul de când bunica dom’șoară de comună urbană, foarte puțin pretențioasă, cu doar câțiva găinari, precupeți de piei de cloșcă și alții purtând hram identic. Uite că țărăneii, dând cu coatele bine în jur, au salvat atunci, salvându-se pe ei înșiși, Râmnicul. Cumătrul, finul, colegul de bancă, cumnatul au umflat mătcile industriale, forțând uzinele să se dezvolte, muncitori mai mulți îndeamnă la o activitate mai intensă și mai diversificată, punând la treabă puțina minte locală să găsească soluții: autobuze mai multe pentru navetă, apartamente mai multe pentru salariați, magazine mai multe…. Înflorire. Bodegi cu nemiluita. Comerț.
Vaiete după revoluție. Că Turnătoria, că Șuruburile, de Conserve…, praf toate, pulbere. Jale, lumânări aprinse directorilor, sudalme, zbateri gratuite. Cine blestema? Exact cei ce veniseră pe urmă, cei pentru care și datorită cărora luase proporții orașul. Dintr-un punct de vedere corect, pulsul urban nu făcea altceva decât să revină la normal, să lase fiii satului să se întoarcă la vetre, economia augumentată artificial să capete anvergura potrivită arealului de desfășurare, cetățenii să-și vorbească fără pasionala emfază articulată de gestică grandioasă și cuvinte dintre cele mai puține.
Câte nu credeam. Că bunătate de fabrică de lactate a fost măcelărită și-n loc se va instaura sfârșitul tuturor comercianților. Că Penny va fi închis de Kaufland și dacă tentativa de omor eșuase, sigur într-o lună Piața va dispărea cu desăvârșire. Despre restaurante aveam aceeași părere, despre depozitele de materiale, despre confecții, despre… toate.
Constat totuși că afurisitele merg din ce în ce mai bine. Să se pună cineva la numărat toate dinainte și toate de-acum, din oricare. Să-l văd pe acela căruia îi dă cu minus că-l mănânc cu cifre cu tot!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share